Suspendarea obligaţiei de plată a ratelor contractului de credit de investiţii în contextul pandemiei COVID‑19. Condiţii de admisibilitate în raport cu prevederile O.U.G. nr. 37/2020 privind acordarea unor facilităţi pentru creditele acord

Cererea de suspendare a obligaţiilor de plată aferente contractului de credit de investiţii pentru o perioadă de 9 luni este admisibila in temeiul OUG nr 37/2020.

Prin cererea formulată de reclamantul Aeroportul Internaţional A. R.A. în contradictoriu cu pârâta B. ‑ Sucursala Cluj‑Napoca s‑a solicitat, în temeiul art. 997 C. proc. civ., obligarea pârâtei la aprobarea cererii de suspendare a obligaţiilor de plată aferente contractului de credit de investiţii nr. RQ 14051144693729 din 21 mai 2014 ‑ pentru o perioadă de 9 luni

Potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 37/2020, obligaţia de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi şi comisioane, acordate debitorilor de către creditori până la data intrării în vigoare a ordonanţei, se suspendă la cererea debitorului cu până la 9 luni, dar nu mai mult de 31 decembrie 2020.

Condiţiile de fond pentru acordarea acestor facilităţi, potrivit art. 6 constau în: întreruperea de activitate (totală sau parţială, determinată de deciziile adoptate de autorităţile publice competente), deţinerea unui certificat de situaţii de urgenţă sau certificate pentru situaţii de urgenţă (prin care se atestă o diminuare a veniturilor sau a încasărilor cu minimum 25% în luna martie, aprilie sau mai 2020 prin raportare la media lunilor ianuarie şi februarie 2020 sau întreruperea parţială sau totală a activităţii) şi faptul că debitorul nu se află în stare de insolvenţă, aspect probat cu extras de pe pagina web a ONRC.

În ce priveşte condiţia existenţei forţei majore care a generat o afectare a veniturilor obţinute de debitor, instanţa a apreciat că aceasta poate şi trebuie să formeze obiectul analizei instanţei de judecată, în eventualitatea unui litigiu între părţile care au încheiat contractul de credit, deoarece nu orice întrerupere de activitate sau reducere a veniturilor cu 25% este aptă să constituie o premisă pentru acordarea facilităţilor la plata ratelor de credit, ci doar acelea care au fost determinate de situaţia gravă generată de criza COVID‑19.

Din economia dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2020 reiese faptul că, deşi legiuitorul a făcut o aplicaţie particulară a forţei majore în contractele de credit aflate în derulare, nu a reglementat efectele forţei majore în maniera în care dispun prevederile de drept comun.

Pentru a se putea dispune suspendarea obligaţiilor de plată a debitorului, la cererea acestuia, prevederile O.U.G. nr. 37/2020 nu au impus ca şi condiţie imposibilitatea de executare a obligaţiei de plată, ci doar o dificultate în onorarea acesteia, cauzată de scăderea veniturilor debitorului fie prin înregistrarea unor venituri inferioare celor obţinute în perioada precedentă, fie prin restrângerea activităţii economice derulate.

Intenţia legiuitorului prin reglementarea unor facilităţi la plata ratelor de credit nu a fost doar aceea de a interveni în cursul executării contractelor în favoarea debitorilor care s‑ar afla în imposibilitate de susţinere a costurilor creditului datorită situaţiei generate de criza Covid‑19, ci a fost aceea de adoptare a unor măsuri de sprijin pentru persoanele juridice care au încheiat contractele de credit în calitate de debitor, pentru a se evita ca în conjunctura economică alterată de pandemia Covid‑19, aceşti debitori să se îndrepte spre faliment.

Prin hotărârile adoptate la nivelul conducerii aeroportului s‑a aprobat suspendarea temporară a contractelor de muncă ale unor salariaţi ca urmare a efectelor pandemiei, respectiv reducerea activităţii, reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, precum şi suspendarea achiziţionării unor documentaţii tehnice aferente obiectivelor de investiţii şi a unor echipamente şi utilaje. Toate aceste împrejurări evidenţiază faptul că activitatea economică a reclamantului a fost afectată de criza generată de răspândirea virusului SARS‑CoV2.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 37/2020 care reprezintă legea specială faţă de dispoziţiile de drept comun prevăzute de Codul civil, „obligaţia de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi şi comisioane, acordate debitorilor de către creditori până la data de 30 martie 2020, se suspendă la cererea debitorului pentru o perioadă cuprinsă între minimum o lună şi maximum 9 luni”.

Norma cuprinsă în ordonanţă are caracter imperativ, astfel că instanţa nu trebuia decât să verifice îndeplinirea condiţiilor stabilite în art. 6 din O.U.G. nr. 37/2020.

Aşa fiind, suspendarea operează în temeiul legii, dacă debitorul îndeplineşte condiţiile enumerate în O.U.G. nr. 37/2020. Legea nu distinge, în afara condiţiilor enumerate la art. 6, necesitatea analizei oportunităţii din partea băncii creditoare, nu este necesar acordul băncii pentru a se dispune suspendarea plăţii.

Pe de altă parte, în O.U.G. nr. 37/2020 nu este prevăzută condiţia analizei existenţei cazului de forţă majoră, respectiv a imposibilităţii fortuite de executare. Condiţiile de fond prevăzute de art. 6 din O.U.G. nr. 37/2020 pentru a se acorda facilităţile la plată sunt: întreruperea de activitate (totală sau parţială), deţinerea unui certificat de situaţii de urgenţă prin care se atestă o diminuare a veniturilor sau a încasărilor cu minimum 25% în luna martie, aprilie sau mai 2020 prin raportare la media lunilor ianuarie şi februarie 2020 sau întreruperea parţială sau totală a activităţii şi faptul că debitorul nu se află în stare de insolvenţă.

Sursa: Saptamana juridica