Raspunderea conducatorului auto in caz de accident – dosar dauna RCA

In practica, nu de putine ori se intampla ca, in cadrul unui dosar de dauna RCA deschis ca urmare a unui accident rutier, asiguratorul sa refuze sa achite intreaga suma ce reprezinta contravaloarea reparatiilor efectuate de catre service-ul auto, considerand ca suma este “nejustificat de mare”. In astfel de cazuri, de cele mai multe ori, asiguratorul va plati suma de bani pe care o considera justificata, diminuand cuantumul despagubirii si achitand reparatiile numai partial.

Este important sa mentionam faptul ca aspectele analizate de noi au in vedere situatiile in care exista culpa persoanei asigurate in ce priveste producerea accidentului.

In cazul in care diferendul aparut nu este solutionat in mod amiabil, societatea care a efectuat reparatiile va formula in instanta o cerere de despagubire impotriva societatii de asigurari, solicitand plata integrala a contravalorii reparatiilor.

Intr-un astfel de proces, judecata se realizeaza cu citarea obligatorie a persoanei raspunzatoare de producerea accidentului – aceasta fiind citata in calitate de intervenient fortat.

Citarea obligatorie in calitatea de intervenient fortat a persoanei vinovate de producerea accidentului este expres prevazuta de art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de vehicule si tramvaie. Conform Codului de Procedura Civila, judecatorul va dispune din oficiu introducerea in cauza a altor persoane, chiar daca partile se impotrivesc, intrucat citarea in calitate de intervenient fortat a persoanei raspunzatoare de producerea accidentului este prevazuta de lege. In cazul in care judecata se realizeaza fara citarea intervenientului fortat, hotararea poate fi anulata si trimisa spre rejudecare. Cel introdus in proces ca intervenient fortat va fi citat, comunicandu-i-se si cererea de chemare in judecata, intampinarea, precum si inscrisurile anexate acestora. Prin citatie i se va comunica si termenul pana la care va putea sa arate exceptiile, dovezile si celelalte mijloace de aparare de care intelege sa se foloseasca. De asemenea, Codul de Procedura Civila prevede ca la cererea acestuia, instanta va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe, in cazul in care considera necesar, intrucat intervenientul fortat va lua procedura in starea in care se afla in momentul introducerii in proces.

Cu toate acestea, in ce priveste raspunderea civila delictuala a persoanei vinovata de producerea accidentului, aceasta poate fi atrasa numai in cazurile si in conditiile expres si limitativ prevazute de art.25 din Legea nr.132/2017, anume cand:

a) accidentul a fost produs cu intentie;

b) accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau in timpul comiterii altor infractiuni savarsite cu intentie;

c) accidentul a fost produs in timpul cand autorul infractiunii savarsite cu intentie incearca sa se sustraga de la urmarire;

d) persoana raspunzatoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fara consimtamantul contractantului;

e) asiguratul a refuzat in mod nejustificat indeplinirea obligatiilor sale impiedicand in acest fel asiguratorul RCA sa desfasoare propria investigatie conform prevederilor legale, iar asiguratorul este in masura sa probeze ca acest fapt a condus la plata nejustificata a despagubirii.

Astfel, in cazul in care conditiile de mai sus nu sunt indeplinite in persoana raspunzatoare de producerea prejudiciului, aceasta din urma nu va putea fi chemata sa raspunda, dar va fi citata, in toate cazurile, in calitate de intervenient fortat.

Cu privire la raspunderea societatii de asigurare, conform art.11 din Legea nr.132/2017, “(1) Asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile dovedite suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. (2) Fara a se depasi limitele de raspundere prevazute in contractul RCA, in conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) si (5) si in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a contractului RCA, asiguratorul RCA acorda despagubiri in bani pentru:

   a) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial; 

   b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere si inmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuarii valorii vehiculului dupa reparatii, dovedite cu acte sau expertiza; 

   c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise in conditiile legii; 

   d) prejudicii reprezentand consecinta lipsei de folosinta a vehiculului avariat, inclusiv inlocuirea temporara a vehiculului, pe baza optiunii persoanei prejudiciate; 

   e) cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata sau cheltuieli aferente in cazul solutionarii alternative a litigiului daca solutia este favorabila persoanei prejudiciate; 

   f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, apartinand tertului pagubit, de la locul accidentului la locatia in care se gaseste centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasa de pagubit in vederea repararii vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiata de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, dupa caz, daca respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asiguratorul nu asigura transportul. 

   (3) Indiferent de locul in care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in incinte si in orice alte locuri, atat in timpul deplasarii, cat si in timpul stationarii vehiculului asigurat, asiguratorul RCA acorda despagubiri pana la limita de raspundere prevazuta in contractul RCA pentru: 

   a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalatiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a atasului tractat de vehicul; 

   b) prejudiciul produs din culpa conducatorului vehiculului asigurat; 

   c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, cand prejudiciul isi are cauza in insusirile, actiunea sau inactiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori caderea accidentala a substantelor, materialelor sau a obiectelor transportate; 

   d) prejudiciile provocate tertilor, drept consecinta a deschiderii usilor vehiculului, in timpul mersului sau atunci cand vehiculul este oprit ori stationeaza, de catre pasagerii acestuia, fara asigurarea ca nu se pune in pericol siguranta deplasarii celorlalti participanti la trafic; 

   e) prejudiciile provocate tertilor, drept consecinta a conducerii vehiculului sub influenta bauturilor alcoolice sau a stupefiantelor.”

Astfel, daca nu sunt indeplinite conditiile atragerii raspunderii civile delictuale a persoanei care a produs accidentul si aceasta din urma detinea o polita de asigurare valabila la data producerii riscului asigurat, societatea de asigurari va fi tinuta sa acopere costurile reparatiilor autorturismului avariat. Si in jurisprudenta[1], s-a stabilit faptul ca, in situatiile in care persoana raspunzatoare de producerea unui eveniment ruiter detine o asigurare civila auto RCA valabila, in baza unei polite de asigurare, asiguratorul va fi cel care va raspunde pentru plata contravalorii reperatiilor necesare autoturismului avariat ca urmare a producerii riscului asigurat, persoana raspunzatoare neavand nicio obligatie in acest sens.

Conform Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de vehicule si tramvaie, “Despagubirile se acorda in cuantum egal cu intinderea prejudiciului pana la limita maxima de raspundere a asiguratorului RCA care este egala cu cea mai mare valoare dintre limita de raspundere prevazuta in legislatia aplicabila si cea prevazuta in contractul RCA, iar asiguratorul este obligat sa comunice valoarea maxima de despagubire, la cererea pagubitului sau a mandatarului acestuia, in termen de 7 zile calendaristice”[2]. De asemenea, acelasi articol prevede ca “valoarea reparatiei se stabileste folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise in conditiile legii in care unitatea reparatoare auto isi poate utiliza propria valoare a orei de manopera afisata”.  O critica des intalnita in practica, ce sta la baza diminuarii cuantumului despagubirilor de catre societatile de asigurare, are in vedere cuantumul valorii orei de manopera stabilita de catre societatea care a efectuat reparatiile, insa, astfel cum am aratat, unitatea reparatoare auto isi poate utiliza propria valoare a orei de manopera, conform legii, astfel ca sustinerile de acest gen ale societatilor de asigurare nu vor fi primite de instanta de judecata.

Un alt aspect analizat de instantele de judecata, in spete similare, este respectarea art.21 din Legea nr.132/2017, care stabileste termenele in care este obligat sa raspunda asiguratorul la cererea de despagubire, astfel: in termen de 30 de zile de la data inaintarii cererii de despagubire de catre asigurat ori de catre partea prejudiciata, asiguratorul RCA este obligat fie sa raspunda cererii partii solicitante, formuland in scris o oferta de despagubire justificata, fie sa notifice partii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau partial, pretentiile de despagubire. Daca in termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despagubire de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA nu notifica respingerea pretentiilor de despagubire, precum si motivele respingerii, asiguratorul RCA va fi obligat la plata despagubirii.

Prin urmare, in situatiile in care instanta va constata ca sunt indeplinite conditiile atragerii raspunderii societatii de asigurare, aceasta o va putea obliga la plata integrala a contravalorii reparatiilor efectuate de unitatea reparatoare auto, precum si la plata unr penalitati de intarziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată, conform art.21 din Legea nr.132/2017.