Conform art.487 alin.(2) Cod Procedura Civila, “părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri”.
Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii pentru a se pronunța asupra unei probleme de drept anume pentru a stabili dacă în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ doar probele propuse în fața primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, care au fost respinse pentru nerespectarea condițiilor ce decurg din dispozițiile art. 255 și art. 258 Cod Procedură Civilă, sau și acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv iar prima instanță de fond a constatat decăderea.
Prin Decizia nr.9 din data de 30 martie 2020, ICCJ a admis recursul în interesul legii si a stabilit ca:
“În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a constatat decăderea”.
Cu privire la considerentele si motivarea ICCJ, mentionam ca acestea vor putea fi analizate după hotararii si publicarea acesteia in Monitorul Oficial al României, Partea I.