Legea nr. 179 din 10 Octombrie 2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, precum și pentru modificarea art. 7 pct. 15 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Monitorul Oficial nr. 0829 din 11 octombrie 2019
Legea nr. 179 din 10 Octombrie 2019 prevede două modificări, astfel:
a) Se modifică OG nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei;
b) Se modifică noțiunea fiscală de franciză din capitolul definiții din cadrul Codului fiscal.
a) Din punctul de vedere al definiției juridice a unei francize, aceasta reprezintă un sistem de comercializare a produselor şi/sau al serviciilor şi/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic şi financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită francizat, dreptul şi impune obligaţia de a exploata o afacere, în conformitate cu conceptul francizorului. Acest drept autorizează şi obligă pe francizat, în schimbul unei contribuţii financiare directe sau indirecte, să utilizeze mărcile de produse şi/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum şi însemne ale comercianţilor, beneficiind de un aport continuu de asistență comercială şi/sau tehnică din partea francizorului, în cadrul şi pe durata contractului de franciză încheiat între părţi în acest scop.
b) Din punctul de vedere al Codului fiscal, franciza reprezintă un sistem de comercializare a produselor şi/sau al serviciilor şi/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic şi financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită francizat, dreptul şi impune obligaţia de a exploata o afacere în conformitate cu conceptul francizorului; acest drept autorizează şi obligă pe francizat, în schimbul unei contribuţii financiare directe sau indirecte, să utilizeze mărcile de produse şi/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum şi însemne ale comercianţilor, beneficiind de un aport continuu de asistenţă comercială şi/sau tehnică din partea francizorului, în cadrul şi pe durata contractului de franciză.
Din punct de vedere fiscal, noțiunea este foarte importantă în momentul în care francizorul este o persoană nerezidentă și francizatul este o persoană rezidentă, iar aceasta din urmă efectuează plăți pentru dreptul de folosință pentru licențe, brevete, drepturi de autor, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul.
Toate aceste plăți, chiar dacă sunt cuprinse în cadrul unui contract de franciză, conduc la plăți de redevențe către persoane nerezidente. Aceste redevențe sunt supuse impozitării prin stopaj la sursă în România la momentul plății, conform art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal. De la caz la caz, în funcție de statul unde este înmatriculat beneficiarul redevenței, se va ține cont de posibilitatea aplicării Convențiilor de evitare a dublei impuneri în cazul în care este semnată o astfel de convenție între România și statul respectiv.
Sursa : bentaconsult