Prin Decizia nr.491/2019, publicata in Monitorul Oficial la data de 28 aprilie 2020, Curtea Constitutionala a respins, ca inadminisbila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.509 alin.(1) pct. 5 teza I din Codul de Procedura Civila.
Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mentionate, excepție ridicată într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.
Art.509 alin.(1) pct.5 teza I prevede ca “Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 5.după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.
Autoarea exceptiei a sustinut ca dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în condițiile în care: “soluția pe capătul principal nu privește fondul în sens larg, partea nu are deschisă calea de atac a revizuirii nici cu privire la soluția pe capătul accesoriu, deși aceasta reprezintă o statuare de fond ce afectează în mod direct drepturile patrimoniale ale părții obligate la plata cheltuielilor de judecată. Or, revizuirea este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva erorilor de fapt săvârșite cu ocazia judecării, putând fi incidente multiple ipoteze în care partea ar putea pretinde, în raport cu prevederile art. 509 din Codul de procedură civilă, protecția patrimoniului său afectat prin hotărârea definitivă pronunțată. Așadar, în măsura în care se interpretează că dispozițiile legale criticate nu deschid calea revizuirii în privința cererilor accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată într-o hotărâre pronunțată în contestație în anulare, acestea sunt neconstituționale”.
De asemenea, aceasta a aratat ca cererea de revizuire formulata a vizat anularea unei decizii civile pronuntata intr-o cale extraordinara de atac, insa obiectul cererii este reprezentat de aspecte asupra carora a statuat instanta de fond, pentru prima data, in respectiva cale de atac, fiind vorba despre cuantumul cheltuielilor de judecata. Prin aplicarea reguli unicitatii caii de atac, capatul accesoriu este supus regulilor determinate prin raportare la capatul principal de cerere.
In opinia autoarei, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art.21 referitor la accesul liber la justiție, precum și art.6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.Curtea a retinut ca
Curtea a retinut ca autoarea exceptiei “pune problema părții care a căzut în pretenții și care a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată printr-o decizie pronunțată în apel în cadrul procedurii contestației în anulare. Partea susține în cadrul cererii de revizuire formulate împotriva acestei decizii că, ulterior pronunțării hotărârii judecătorești, s-au descoperit noi înscrisuri care dovedesc că instanța judecătorească a fost în eroare atunci când a stabilit respectivul cuantum. Așadar, analiza Curții nu va viza ipoteza solicitării pe cale separată/distinctă a cheltuielilor de judecată”.
Desi se admite ca pot fi cerute si pe cale principala cheltuieli de judecata, in cadrul unui proces distinct, in temeiul art. 460 alin. (2) din Codul de procedură civilă, in speta dedusa judecatii, partea care a pierdut procesul nu mai are posibilitatea de a contesta cuantumul cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea contestatiei in anulare. Aceasta este consecinta logica a faptului ca acest cuantum a fost deja discutat in cadrul contestatiei in anulare.
Pentru toate aceste motive, instanta constata ca autoarea exceptiei de neconstituționalitate a solicitat calificarea cheltuielilor de judecată ca fiind obiectul unor cereri cu caracter principal, precum si recunoasterea caii de atac a revizuirii care sa fie deschisa impotriva unei hotarari judecatoresti de respingere a unei contestatii in anulare, in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, acest lucru echivaland cu o solicitare de modificare și completare a legii. Astfel, s-a constatat ca autoarea exceptiei solicita, in realitate, completarea dispozitiilor legale criticate, nefiind vorba despre o veritabila exceptiee de neconstitutionaliate.
Prin urmare, constatand ca in competenta Curtii Constitutionale nu intra astfel de solicitari, aceasta nefiind competenta sa modifice sau sa completeze prevederi legale, Curtea respinge, ca inadmisibila, exceptia ridicata. Decizia este definitiva si general obligatorie.
Sursa: legalconsult.ro