ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 

 

Termenul de prescriptie pentru creantele fiscale

Conform dispozitiilor art.110 din Codul de Procedura Fiscala, termenul de prescriptie pentru dreptul organului fiscal de a stabili creante fiscale este de 5 ani.

Termenul incepe sa curga de la data de 1 iulie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala, spre deosebire de prevederile anterioare anului 2016, cand termenul de prescriptie incepea sa curga de la 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere obligatia fiscala. Pentru obligatiile anterioare datei de 1 ianuarie 2016, termenul se calculeaza de la 1 ianuarie a anului urmator.

De asemenea, art.110 stabileste un  termen de prescriptie de 10 ani pentru situatia in care creanta rezulta din savarsirea unei fapte penale, acesta curgand de la data savarsirii faptei penale.

 

În ce priveste intreruperea termenului de prescriptie si suspendarea acestuia, art.111 prevede urmatoarele situatii:

(1) Termenele de prescripţie se întrerup:

a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;

b) la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declaraţiei de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;

c) la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declaraţia de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaştere a creanţei fiscale datorate.

(2) Termenele de prescripţie se suspendă:

a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;

b) pe perioada cuprinsă între data începerii inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale şi data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale, în condiţiile respectării duratei legale de efectuare a acestora;

c) pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale;

d) pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv şi data reactivării acestuia.

Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţei fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanta.

Termenul de prescriptie se intrerupe fie printr-un act voluntar de executare sau prin recunoasterea dreptului facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, fie prin efectuarea unui act de procedura (promovarea unei cererei de chemare in judecata, a unei cereri arbitrale, a unei cereri incidentale, etc.), fie prin punerea in intarziere a celui in folosul caruia curge prescriptia.

Efectul intreruperii termenului de prescriptie consta in stergerea termenului scurs anterior aparitiei cauzei de intrerupere, spre deosebire de suspendarea termenului, situatie in care durata de timp scursa anterior nu este stearsa, ci se va calcula in continuare dupa incetarea suspendarii.

Termenul de prescriptie de 5 ani poate fi astfel “prelungit” prin aparitia cauzelor de suspendare, dar mai ales de intrerupere a curgerii acestuia. Prin infiintarea titlurilor executorii si notificarea contribuabilului cursul prescriptiei este intrerupt, fiind considerate acte de executare prin care debitorul este pus in intarziere.

            Astfel cum am precizat, prevederile Codului de Procedura Fiscala se aplica procedurilor de administrare incepute dupa intrarea in vigoare a acestuia, cu anumite exceptii stabilite expres, printre care: executarile silite ce se afla in curs la data intrarii in vigoare a Codului se vor continua conform prevederilor legii noi, actele deja efectuate ramanand valabile, la fel este si cazul procedurilor de administrare aflate in derulare, penalitatile de nedeclarare in cazul creantelor fiscale administrare de organul fiscal central se aplica creantelor nascute dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.