RAPORTUL CENZORILOR

 

Cenzoratul reprezintă acea funcție într-o unitate care are rolul de a asigura, în mod continuu, proprietarii, fie ei acționari sau asociați, de buna gestiune a unității de către actuala administrare, prin reducerea riscului de erori, fraudă, sau interese personale.

Codul Etic al CECCAR impun cenzorului (expert contabil) să manifeste nu numai o atitudine de independenţă a raţionamentului profesional (în spirit), dar şi o independenţă comportamentală (în aparenţă) care să îi permită efectuarea misiunii sale cu integritate şi obiectivitate. El trebuie să fie liber de orice legătură reală care ar putea fi interpretată ca o constrângere a integrităţii şi obiectivităţii sale. Trebuie, de asemenea, să se asigure că şi colaboratorii săi respectă regulile de independenţă.

  1. Activitatea cenzorilor la societățile comerciale. Cenzorii reprezintă organismul de supraveghere a gestiunii patrimoniului societății desemnați și subordonați în exclusivitate Adunării Generale a Acționarilor/Asociaților, verifică modul de gestionare a patrimoniului societății și eventual de a informa Adunarea Generala a Actionarilor asupra operațiunilor patrimoniale, economice îndeplinite de catre administratori. Cenzorii nu sunt în nici un fel subordonați administratorilor și nu verifică doar operațiunile financiar-contabile, ci întreg patrimoniul societății.

Obligativitatea existenței cenzorilor. Numirea cenzorilor este obligatorie la societatile pe acțiuni, conform art. 159 din Legea nr.31/1990. Potrivit art. 159 din lege, societatea pe actiuni va avea 3 cenzori si un supleant, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. In toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. Cenzorii sunt alesi de adunarea generala a actionarilor. Durata mandatului lor este de 3 ani si pot fi realesi. Cenzorii trebuie sa isi exercite personal mandatul.

In cadrul societăților cu răspundere limitată, conform art. 199 alin. (3): „dacă numărul asociaților trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie”.

În companiile mai mici, care nu se încadrează în condițiile enumerate mai sus, se aplica prevederile art. 199 alin.(5): „în lipsa de cenzori sau, dupa caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociați, care nu este administrator al societății, va exercita dreptul de control pe care asociații il au în societatile în nume colectiv”.

Cine poate fi cenzor. Conform OG nr.65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi cu modificările ulterioare, art. 12 alin. (3):„activitatea de cenzor poate fi desfăşurată, potrivit legii, de către experţii contabili, persoanele cu studii economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul Educaţiei Naţionale şi experienţă în activitatea financiar-contabilă de cel puţin 5 ani, precum şi de către societăţile membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, în care aceştia sunt acţionari/asociaţi şi administratori.

Conform art. 161 din Legea nr.31/1990, pot fi numite cenzori acționarii, cu excepția cenzorului expert contabil, care poate fi terț ce exercită profesia individual ori în forme asociative. Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor:

a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau soții administratorilor;

b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcții decat aceea de cenzor, un salariu sau o remunerație de la administratori sau de la societate sau ai caror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se afla în concurența cu aceasta;

c) persoanele carora le este interzisă funcția de membru al consiliului de administratie, respectiv al consiliului de supraveghere și al directoratului, în temeiul art. 731;

d) persoanele care, pe durata exercitării atribuțiilor conferite de această calitate, au atribuții de control în cadrul Ministerului Finanțelor Publice sau al altor instituții publice, cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege.

Atribuțiile și obligațiile cenzorilor. Legea societăților nr.31/1990, în art. 163, prevede că cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ţinute regulat şi dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

Conform prevederilor de la art. 160 alin. (1^1) alin. (3) si art. 163 alin. (3) din Legea nr.31/1990, la societățile pe acțiuni care optează, pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar.

La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse auditului financiar, adunarea generala ordinară a acționarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz. Adunarea generala poate aproba situațiile financiare anuale numai dacă acestea sunt insotite de raportul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor financiari. Prin urmare, la societatile pe actiuni, daca nu sunt supuse auditului financiar, situatiile financiare anuale sunt verificate de catre cenzori, aceștia având obligația de a întocmi un raport, pe baza căruia adunarea generală a acționarilor poate aproba situațiile financiare anuale.

De asemenea, cenzorii au obligația de a aduce la cunoştinţă membrilor consiliului de administraţie neregulile în administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi ale prevederilor actului constitutiv pe care le constată, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoştinţă adunării generale.

Obligațiile cenzorului/auditorului sunt față de Adunarea Generală a Asociaților, aceștia verificând și certificând faptul că situația economică a societății, așa cum a fost prezentată asociaților de către persoanele care administrează societatea, este conformă cu realitatea.

Răspunderea cenzorilor. Conform art. 194 alin. (1) lit. b) si c), cenzorii pot fi responsabili de daunele pricinuite societăţii pe parcursul mandatului. Deşi nu sunt organe de conducere, ci doar de supraveghere şi de control, cenzorii răspund numai dacă au avut cunoştință personal de acte ilegale săvârşite de administratori şi nu au luat măsurile adecvate pentru tragerea la răspundere a acestora. În acest context, răspunderea cenzorilor va fi conjunctă cu organele de conducere ale societăţii care au comis ilegalităţi.

Însă nivelul de răspundere pe care îl au cenzorii poate fi stabilit de comun acord cu adunarea generală a acţionarilor, la numirea lor, conform art. 166: „întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului”.

Răspunderea cenzorilor este şi mai mare dacă cenzorul care nu convoacă adunarea generală în cazurile în care este obligat prin lege, pedeapsa fiind închisoarea de la o luna la un an sau cu amendă (art.276); .nu sunt respectate următoare articole:

  1. Activitatea cenzorilor la persoanele juridice fără scop patrimonial. Cenzoratul la asociaţii este reglementat de OG nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Conform art.27, controlul financiar intern al asociaţiei este asigurat de un cenzor.

În cazul asociațiilor, care au un număr mai mare de 15 membri, numirea unui cenzor este obligatorie. Acesta poate fi o persoană din afara asociaţiei.

Pentru asociaţiile cu mai mult de 100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori. Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori. Cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil, în condiţiile legii.

Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, potrivit Ordinului MFP nr.3103/2017, situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial se verifică de cenzori. Actul constitutiv poate prevedea numirea unui cenzor sau a unei comisii de cenzori.  Regulile generale de organizare şi funcţionare a comisiei de cenzori se aprobă de adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.

În plus, pentru federații, art.37 alin.(3) din OG nr.26/2002 prevede o altă atribuție a cenzorilor, și anume, retragerea unei asociații dintr-o federație se poate face numai după aprobarea de către cenzori sau experţi independenţi a unui raport cu privire la exerciţiul financiar.