ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

În vigoare de la 08.09.2015

Publicat în Monitorul Oficial,

Partea I nr. 680 din 08.09.2015

Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, după caz, în condiţiile Legii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului la o persoană sau familie, la un asistent maternal ori la un serviciu de tip rezidenţial licenţiat, în condiţiile legii.

Persoana sau familia la care se dispune plasamentul poate fi:

a) persoana sau familia care face parte din familia extinsă, respectiv rudă până la gradul al IV-lea inclusiv cu copilul;

b) persoana sau familia care face parte din reţeaua socială a copilului, respectiv rude, altele decât cele până la gradul al IV-lea inclusiv, afini, cunoştinţe sau prieteni ai familiei ori ai familiei extinse a copilului faţă de care acesta a dezvoltat relaţii de ataşament sau alături de care s-a bucurat de viaţa de familie.

Poate primi copii în plasament persoana sau familia ai cărei membrii au vârsta de minimum 18 ani, au capacitate deplină de exerciţiu, domiciliul în România şi care depun o cerere în acest sens la direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţeană, respectiv a sectorului municipiului Bucureşti, denumită în continuare direcţie generală, în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul.

Nu poate primi copii în plasament persoana sau familia în care un membru se află în una dintre următoarele situaţii:

a) suferă de boli cronice, certificate de medicul de familie, care ar putea pune în pericol starea de sănătate a copilului;

b) a consimţit la adopţia propriului copil;

c) suferă de boli psihice, este dependentă de alcool, droguri sau alte substanţe psihotrope;

d) este decăzută din drepturile părinteşti prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau i-au fost interzise drepturile părinteşti ca pedeapsă complementară;

e) a suferit o condamnare prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru săvârşirea cu intenţie a unor infracţiuni contra persoanei, infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială sau cele care aduc atingere înfăptuirii justiţiei;

f) are un copil care beneficiază sau a beneficiat de o măsură de protecţie specială pentru motive imputabile părinţilor, cum ar fi abuzul, neglijarea sau orice formă de violenţă exercitate asupra copilului, cerşetoria etc.;

g) a depus cerere de eliberare a atestatului de adoptator/familie adoptatoare, cu excepţia situaţiei în care persoana sau familia face parte din familia extinsă;

h) locuieşte în fapt sau locuieşte şi gospodăreşte împreună cu părinţii copilului/copiilor pentru care urmează să se aplice măsura plasamentului, cu excepţia situaţiei în care mama este minoră, părinţii sunt persoane cu dizabilităţi sau suferă de boli psihice;

i) a fost asistent maternal şi i s-a retras atestatul din motive imputabile lui;

j) exercită temporar autoritatea părintească cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor.

În vederea motivării propunerii referitoare la stabilirea unei măsuri de protecţie a copilului, la evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale persoanei sau ale familiei, se au învedere:

a) profilul psihologic al membrilor familiei sau al persoanei;

b) starea sănătăţii;

c) situaţia economică;

d) viaţa familială;

e) condiţiile de locuit;

f) comportamentul social al acestora.

Evaluarea cuprinde elementele sociale, psihologice şi medicale ale capacităţii solicitantului, care pot fi determinate prin:

a) interviuri luate solicitantului şi persoanelor cu care acesta locuieşte de către un asistent social şi de către un psiholog, prin care se determină motivaţia solicitantului, capacitatea acestuia de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea unui copil separat temporar de familia sa şi poziţia persoanelor cu care acesta locuieşte faţă de implicaţiile desfăşurării acestei activităţi;

b) vizite la domiciliul solicitantului;

c) recomandări ale vecinilor, cunoscuţilor, precum şi ale reprezentanţilor autorităţii publice locale de la domiciliul acestuia cu privire la comportamentul social al solicitantului;

d) orice investigaţii suplimentare care sunt considerate utile de evaluator.

În acest scop, direcţia generală sau, după caz, organismul privat acreditat din unitatea administrativ-teritorială în care este plasat copilul, prin personal propriu ori, după caz, contractat, efectuează vizite de monitorizare anunţate şi neanunţate, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la domiciliul persoanei/familiei/asistentului maternal.

După efectuarea vizitei de monitorizare se întocmeşte un raport trimestrial privitor la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copiilor aflaţi în plasament şi a modului în care aceştia sunt îngrijiţi, crescuţi şi educaţi. În situaţia în care se constată necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia generală este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului ori, după caz, instanţa judecătorească.

Beneficiază de alocaţie lunară de plasament, denumită în continuare alocaţie, fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului, inclusiv plasamentul în regim de urgenţă, precum şi copilul pentru care a fost instituită tutela, în condiţiile legii. Alocaţia se plăteşte persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul, asistentului maternal, reprezentantului organismului privat acreditat ori tutorelui până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani, denumiţi în continuare beneficiari.

Alocaţia se acordă şi după împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani, numai în cazul plasamentului, dacă această măsură se continuă şi după această dată, după cum urmează:

a) pe toată durata continuării studiilor, dacă tânărul care a împlinit vârsta de 18 ani îşi continuă studiile, o singură dată, în fiecare formă de învăţământ de zi, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani;

b) pe o perioadă de până la 2 ani, în care tânărul poate solicita continuarea măsurii de plasament.

Dreptul la alocaţie se stabileşte începând cu luna următoare celei în care a fost emisă dispoziţia conducătorului direcţiei generale sau hotărârea comisiei pentru protecţia copilului ori a instanţei de judecată, după caz.

Drepturile se achită lunar beneficiarului, pe bază de mandat poştal sau, după caz, în cont curent personal ori cont de card, ţinând seama de opţiunea beneficiarului.

În cazul copiilor pentru care s-a instituit măsura plasamentului la un organism privat acreditat, plata alocaţiei se efectuează de agenţiile teritoriale prin virarea sumelor primite de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice în contul special deschis cu această destinaţie de organismul privat acreditat.

În cazul achitării drepturilor prin mandat poştal, cheltuielile pentru transmiterea drepturilor se stabilesc în condiţiile prevăzute de legea bugetară anuală pentru drepturile asigurate din bugetul de stat.

În cazul achitării drepturilor la alocaţie în cont curent personal sau în cont de card, agenţiile teritoriale efectuează plata prin unităţile bancare pe bază de borderou, cu plata unui comision bancar.

În situaţia în care beneficiarul alocaţiei, persoană singură, a decedat, nu se mai procedează la recuperarea sumelor încasate necuvenit cu acest titlu.

Pe baza rapoartelor, în situaţia în care acestea conţin elemente ce pot conduce la suspendarea dreptului, agenţiile teritoriale pot dispune pe această perioadă suspendarea dreptului, dar nu mai mult de două luni, cu excepţia situaţiilor în care trebuiesă se pronunţe instanţele judecătoreşti, caz în care termenul se prelungeşte până la pronunţarea instanţei prin sentinţă executorie. Sumele cu titlu de alocaţie plătite necuvenit se recuperează în condiţiile legii. Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocaţie se recuperează pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenţiei teritoriale.

Drepturile la alocaţie nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu. Asupra drepturilor de alocaţie nu se datorează impozit şi nici contribuţiile sociale obligatorii stabilite de lege.