Executarea silită este procedura prin care un creditor, fiind titularul unui drept ce a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, poate începe executarea activelor debitorului său care nu își execută de bunăvoie obligația.

Astfel, în procedura executării, pe lângă creditor și debitorul executat, deseori apare și un terț, o persoană ce datorează debitorului, la rândul său, sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale ce pot fi urmărite. Conform Codului de Procedură fiscală, art. 149 și următoarele, sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Pe sumele respective se poate înființa poprirea, ce are drept consecință indisponibilizarea sumelor în mâinile terțului, cu obligația consemnării acestora în contul indicat de executorul judecătoresc.

În ce privește posibilitățile de contestare a acestei măsuri de către terțul poprit, este necesar să se analizeze dispozițiile Codului de Procedură Civilă cu privire la procedura executării silite.

Astfel, conform art. 712, „Împotriva executării silite, a încheierii date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”. În aparența, se poate considera că terțul poprit face parte din categoria persoanelor interesate ce au la îndemână aceasta cale de atac, însă Codul de Procedură Civilă stabilește o cale distinctă pentru terțul poprit de punere în discuție a acestei măsuri, în cazul acestuia fiind aplicată o procedură diferită, și anume validarea.

Procedura de validare a popririi se aplică atunci când terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin. Astfel, după primirea adresei de înființare a popririi, terțul poprit comunică creditorului fie înființarea popririi, fie motivele pentru care nu o poate înființa, dar nu poate sesiza instanța pentru a contesta măsura luată. Codul de Procedură Civilă stabilește că pot sesiza instanța pentru deschiderea procedurii validării creditorul, debitorul sau executorul judecătoresc, terțul poprit poate doar să refuze înființarea popririi, urmând să își motiveze refuzul în fața instanței.

Această situație a terțului poprit a fost considerată nelegală și având drept consecința restrangerea accesului liber la justiție a acestuia, prin împiedicarea sa de a utiliza de toate căile legale pe care le au la dispoziție persoanele ce justifică un interes sau sunt vătămate prin inființarea unei popriri.

În jurispudență, prin Decizia nr.628/2016, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată având ca obiect dispozițiile art.787 alin.(5) din Codul de Procedură Civilă, care prevede că: „Terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanța de validare”.

Excepția a fost ridicată pe motiv că prevederea legală nu respectă liberul acces la justiție, însă Curtea a reținut că liberul acces la justiție este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puțin o singură dată unei instanțe naționale. Procedura validării este una contencioasă, din punctul de vedere al terțului poprit, cererea de validare a popririi constituie o veritabilă cerere de chemare în judecată, în care are posibilitatea de a invoca orice excepții și orice apărări de fond, pentru a demonstra inexistența datoriei, stingerea ei, nulitatea actului juridic ce constituie titlul executoriu invocat de creditorul popritor.

Curtea a reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cum sunt, în cauză, definirea clară a etapelor popririi și a posibilităților procedurale pe care le au subiecții implicați. Mai mult, împotriva hotărârii de validare terțul poprit poate formula apel, în condițiile legii.

Concluzionând, terțului poprit îi este oprită calea contestației la executare în cadul procedurii executării silite, formularea unei astfel de acțiuni fiind, în practică, respinsă ca inadmisibilă.

În situația în care există motive pentru ca terțul poprit să nu se supună deciziei de înființare a popririi, modalitatea de „contestare” va fi în cadrul procedurii de validare, așa cum a fost prezentată mai sus.