ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin Ordinul nr.1802 din 2014 al Ministerului Finanţelor Publice,

Publicate în Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014

În vigoare de la 30 decembrie 2014

Prezentele reglementări transpun parţial prevederile Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului.

Arie de aplicabilitate, definiţii şi categorii de entităţi raportoare

Se stabileşte formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile şi regulile de recunoaştere, evaluare, scoatere din evidenţă şi prezentare a elementelor în situaţiile financiare anuale individuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, şi publicare a situaţiilor financiare anuale, Planul de conturi general, precum şi conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile.

Acestea stabilesc reguli privind întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate.

Se aplică de către următoarele categorii de persoane ale căror valori mobiliare nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată:

a) societăţi: societăţile în nume colectiv; societăţile în comandită simplă; societăţile pe acţiuni; societăţile în comandită pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată;

b) societăţile/companiile naţionale;

c) regiile autonome;

d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;

e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiile societăţilor;

f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparţin persoanelor juridice cu sediul în România, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;

g) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la lit. a)-e), cu sediul în România, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;

h) subunităţile din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;

i) grupurile de interes economic.

Definiţii:
a) active imobilizate înseamnă activele care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată activităţile entităţii, respectiv mai mare de un an;

b) cifră de afaceri netă înseamnă sumele obţinute din vânzarea de produse şi prestarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite direct legate de cifra de afaceri;

c) cost de achiziţie înseamnă preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziţie.

Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.

În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este externalizată;

d) cost de producţie înseamnă preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor consumabile şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză;

e) ajustări de valoare înseamnă ajustările destinate să ţină cont de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu.

Ajustările negative de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării respective;

f) societate-mamă înseamnă o entitate care controlează una sau mai multe filiale;

g) filială înseamnă o entitate controlată de o societate-mamă, inclusiv orice filială a societăţii-mamă care le conduce;

h) grup înseamnă o societate-mamă şi toate filialele acesteia;

i) entităţi afiliate înseamnă două sau mai multe entităţi din cadrul unui grup;

j) entitate asociată înseamnă o entitate în care o altă entitate are un interes de participare şi ale cărei politici de exploatare şi financiare fac obiectul unei influenţe semnificative exercitate de cealaltă entitate. Se consideră că o entitate exercită o influenţă semnificativă asupra altei entităţi dacă deţine cel puţin 20% din drepturile de vot ale acţionarilor sau asociaţilor respectivei entităţi. Ca urmare, existenţa unei entităţi asociate presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv deţinerea unui interes de participare în cealaltă entitate şi exercitarea influenţei semnificative asupra politicilor de exploatare şi financiare ale acesteia;

k) prag de semnificaţie înseamnă statutul informaţiilor în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil că omiterea sau prezentarea eronată a acestora influenţează deciziile pe care utilizatorii le adoptă pe baza situaţiilor financiare ale entităţii. Pragul de semnificaţie al elementelor individuale se evaluează în contextul altor elemente similare.

Entităţi raportoare

I. În funcţie de criteriile de mărime, entităţile se grupează în trei categorii: microentităţi; entităţi mici; entităţi mijlocii şi mari.

1. Microentităţile sunt entităţile care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:

a) totalul activelor: 350 000 EUR;

b) cifra de afaceri netă: 700 000 EUR;

c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10.

Pentru această categorie de entităţi se aplică, de asemenea, prevederile cap. 12 “Dispoziţii privind scutirile şi restricţiile aplicabile scutirilor”.

2. Entităţile mici sunt entităţile care, la data bilanţului, nu se încadrează în categoria microentităţilor şi care nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:

a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;

b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;

c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.

3. Entităţile mijlocii şi mari sunt entităţile care, la data bilanţului, depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:

a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;

b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;

c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.

II. În funcţie de criteriile de mărime, grupurile se împart în două categorii, astfel: grupuri mici şi mijlocii, respectiv grupuri mari.

1. Grupurile mici şi mijlocii sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:

a) totalul activelor: 24 000 000 EUR;

b) cifra de afaceri netă: 48 000 000 EUR;

c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.

2. Grupurile mari sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:

a) totalul activelor: 24 000 000 EUR;

b) cifra de afaceri netă: 48 000 000 EUR;

c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.

Reguli generale de evaluare

1. Evaluarea la data intrării în entitate: la data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:

a) la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b) la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;

c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;

d) la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

2. Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ

3. Evaluarea la data ieşirii din entitate: costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor din aceeaşi categorie şi al tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode:

a) metoda costului mediu ponderat – CMP;

b) metoda primul intrat-primul ieşit – FIFO;

c) metoda ultimul intrat-primul ieşit – LIFO.

4. Evaluarea alternativă la valoarea justă

Referitor la bilanţ şi la contul de profit şi pierdere există o serie de precizări cu privire la prezentarea bilanţului, dispoziţii speciale cu privire la anumite elemente din bilanţ, active imobilizate (reguli de evaluare de bază, imobilizările necorporale, reguli de identificare, amortizarea, casarea), activele de explorare şi evaluare, active circulante (recunoaştere, evaluare), stocuri (înregistrarea în contabilitate şi costul stocurilor), contabilitatea angajamentelor şi a altor elemente extrabilanţiere.

Datoriile se clasifică în:
a) datorii pe termen scurt: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an de la data bilanţului;

b) datorii pe termen lung: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an.

Provizioane:
Categorii de provizioane:

Reglementările detaliază provizioanele şi caracteristicile acestora în funcţie de elementele pentru care se constituie:

a) litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;

b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;

c) dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea;

d) acţiunile de restructurare;

e) pensii şi obligaţii similare;

f) impozite;

g) terminarea contractului de muncă;

h) prime ce urmează a se acorda personalului în funcţie de profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale;

i) provizioane în legătură cu acorduri de concesiune;

j) provizioane pentru contracte cu titlu oneros;

k) alte provizioane.

Capitaluri proprii

Este definit capitalul, primele legate de capital (primele de emisiune, fuziune, aport şi de conversie), rezervele din reevaluare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciţiului financiar, rezultatul reportat, repartizarea profitului şi acoperirea pierderii contabile.

Contabilitatea operaţiunilor realizate în cadrul contractelor de asocieri în participaţie: evidenţa asocierii în participaţie se organizează atât la nivelul asocierii, cât şi în contabilitatea fiecărui coparticipant cu ajutorul contului 458 “Decontări din operaţiuni în participaţie”, analitic distinct pe fiecare coparticipant.

Prezentarea şi formatul contului de profit şi pierdere, categorii de venituri, bilanţul prescurtat

Situaţia fluxurilor de trezorerie şi situaţia modificărilor capitalului propriu

Note explicative la situaţiile financiare anuale

Situaţii financiare anuale consolidate şi rapoarte consolidate: exceptări de la obligaţia de consolidare, întocmirea situaţiilor, data, politici contabile şi metode de evaluare, entităţi asociate şi entităţi controlate în comun, aprobarea, semnarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale

Auditul, controlul intern

Planul de conturi general, transpunerea conturilor din balanţa de verificare la 31.12.2014 în noul plan de conturi general