OpANAF nr. 1760/2018

  • Actul normativ analizat aduce o nouă procedură de restituire a impozitelor achitate într-un cuantum mai mare decât obligația stabilită de Codul fiscal pentru care procedura impozitării a urmat mecanismul stopajului la sursa.
  • Față de reglementările similare existente anterior prezenta procedură este mai amplă și detaliază mai exact situații punctuale, cum ar fi cazuri particulare prin care contribuabilul înregistrează eventuale amenzi datorate bugetului, situații în care plătitorul de venit se află în procedura falimentului și a insolvenței sau situații în care se impune prezentarea unor documente justificative detaliate.
  • Un contribuabil interesat ce a plătit un impozit mai mare decât cel datorat are dreptul să solicite restituirea impozitului în perioada de prescripție prevăzută de Codul de procedură fiscală, de 5 ani începând cu data de 1 ianuarie din anul următor celui în care a luat naștere dreptul de restituire la impozit.
  • Plătitorul de venit regularizează eventuale debite de aceeași natură fiscală ale contribuabilului și se regularizează cu bugetul de stat prin depunerea declarației – Formular 110, cerere de restituire a impozitului pe profit conform OPANAF nr. 2779/2017
  • La rândul său, dacă plătitorul de venit înregistrează obligații fiscale restante, inclusiv amenzi datorate bugetului, se compensează aceste obligații cu suma de restituit.
  • În cazul în care suma de restituit este mai mică decât obligațiile fiscale restante se  compensează obligațiile până la nivelul sumei de restituit. În cazulîn care suma de restituit este mai mare decât obligațiile fiscale restante, atunci se restituie doar diferența.

Aspecte particulare privind procedura aplicabilă când plătitorul de venit nu mai există sau se află în procedura falimentului/insolvenței: de exemplu, unei persoane fizice i s-a reținut impozitul pe venitul din salarii într-un cuantum mai mare, iar societatea la care a fost angajat este radiată de la Registrul Comerțului. În acest caz, contribuabilul (persoana fizică interesată) depune cererea de restituire a impozitului la organul fiscal competent în același termen de prescripție de 5 ani începând cu 1 ianuarie din anul următor celui în care s-a născut dreptul de restituire.

  • Depunerea cererii poate fi făcută în următoarele trei moduri:

– la registratura autorității fiscale;

– prin poștă cu scrisoare recomandată;

– electronic prin intermediul serviciului „Spațiul privat electronic”.

  • Cererea de restituire va conține datele de identificare ale contribuabilului și un număr de cont bancar în ei unde să se poată efectua restituirea.
  • Foarte important: se vor anexa la cererea de restituire documentele pe care le deține contribuabilul din care să rezulte că sunt achitate impozite mai mari decât cuantumul prevăzut de lege.
  • Termenul de soluționare a cererii contribuabilului este de 45 zile de la depunerea cererii. Termenul poate fi prelungit în condițiile Codului de procedură fiscală (documentație incompletă, solicitare de informații de la alte autorități, etc.).
  • Actul normativ analizat aduce o nouă procedură și pentru restituirea de impozit către contribuabilii nerezidenți la care a fost reținut un impozit mai mare decât cel datorat, iar plătitorul de venit din România nu mai există sau se află în procedura falimentului/insolvenței.
  • Este cazul în care o societate din România a achiziționat servicii de la o societate nerezidentă, servicii aflate în sfera impozitării în România și a impozitat aceste servicii cu cota de 16% prevăzută în Codul fiscal. Ulterior, societatea străină face dovada rezidenței fiscale într-un stat cu care România a semnat o convenție de evitare a dublei impuneri, iar procentul din convenție pentru impozitarea acelorași venituri este mai mic decât cel din legislația națională.
  • În acest caz, cererea de restituire a impozitului achitat peste cuantumul legal se depune la organul fiscal competent. Organul fiscal competent este organul fiscal unde se regăsește sediul plătitorului de venit pentru contribuabilii mari și mijlocii sau unde se află domiciliul fiscal al plătitorului de venit pentru contribuabilii mici, asociații și fundații, persoane fizice, etc.
  • Cererea trebuie să fie însoțită de următoarele documente justificative:

-certificatul de rezidență fiscală în original sau copie legalizată;

-orice document justificativ în susținerea cererii, cum ar fi contracte, facturi, extrase de cont, declarații valutare externe, dovezi de plată a impozitului, etc.

  • După depunerea cererii, actul normativ reglementează procedura internă pe care o aplică autoritatea fiscală în vederea soluționării cererii contribuabilului.
  • Desigur, se ține cont de existența unor eventuale debite datorate bugetului de stat, de informațiile existente la organele fiscale rezultate din alte declarații depuse de contribuabili (Declarația 207 – impozit nerezidenți, Declarația 205 – impozit jocuri de noroc contribuabili străini, Declarația 112 – impozitul de venit din activități independente, etc.).
  • O procedură similară este adoptată și pentru restituirea impozitului achitat în plus, impozitat prin reținere la sursă către contribuabili rezidenți în România când plătitorul de venit nu mai există sau se află în procedura falimentului/insolvenței. Și în acest caz cererea se depune la organul fiscal competent însoțită de documente justificative.