Infracţiunea de spălare a banilor

Conform art.29 din Legea nr.656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: 

a)    schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b)    ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c)     dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Definirea entităţilor raportoare.

Entităţile raportoare, potrivit art. 5 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, sunt persoanele fizice şi juridice (art.10) precum:

–        instituţiile de credit;

–        instituţiile financiare;

–        auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă;

–        notarii publici, avocaţii.

.

Cu toate acestea, auditorii și avocații nu au obligaţia de a raporta către Oficiul Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (denumit în continuare „Oficiul”) informaţiile pe care le primesc sau pe care le obţin de la unul dintre clienţii lor în cursul determinării situaţiei juridice a acestuia ori al apărării sau reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultanţă cu privire la declanşarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informaţii au fost primite sau obţinute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor [art.5 alin.(9) din lege]. Pentru aceste categorii de persoane raportările se fac către persoanele desemnate de către structurile de conducere ale profesiilor liberale, care au obligația de a le transmite Oficiului în cel mult 3 zile de la primire.

Rolul entităţilor raportoare. Legea nr. 656/2002 prevede o serie de obligaţii specifice pentru persoanele fizice si juridice raportoare.

Astfel, entităţile raportoare stabilesc un profil al clienţilor în baza procedurilor de verificare şi monitorizare a circuitelor financiare realizate de către aceştia.

În scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism, entităţile raportoare au obligaţia legală de a nu permite spălătorilor de bani utilizarea sistemului financiar-bancar şi a celui non-financiar în scopuri de reciclare a fondurilor ilegale sau în alte scopuri criminale.

Obligaţia de raportare. În vederea îndeplinirii scopului stabilit de Legea nr.656/2002, entităţile raportoare sau persoanele desemnate cu responsabilități în prevenirea și sancționarea spălării banilor au obligaţia directă să raporteze Oficiului tranzacţiile suspecte, operaţiunile cu sume în numerar peste limita prevăzută şi transferurile externe. Oficiul va proceda la analizarea şi prelucrarea informaţiilor, iar atunci când se constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, va sesiza, de îndată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie [art.5 alin.(3) din lege].

Prin tranzacții suspecte se înțelege operaţiunea care aparent nu are un scop economic sau legal ori care, prin natura ei şi/sau caracterul neobişnuit în raport cu activităţile clientului, trezeşte suspiciunea de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului [art. 2 lit.d) din Legea nr.656/2002].

Raportarea operaţiunilor cu numerar sau a transferurilor externe către Oficiu se realizează de către entităţile raportoare sau persoanele desemnate prin completarea unui raport instituit prin Decizia Plenului Oficiului nr. 2742/2013.

Modul de completare a acestor rapoarte se realizează în conformitate cu prevederile Deciziei Plenului Oficiului nr. 673/2008 pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind transmiterea rapoartelor de tranzacţii cu numerar şi a rapoartelor de transferuri externe.

Astfel, aceste rapoarte se transmit către Oficiu în cel mult 10 zile lucrătoare de la efectuarea tranzacţiei care face obiectul raportării (zilnic/cumulat, pentru cel mult 10 zile lucrătoare). În acest context, entitatea raportoare va întocmi câte un raport din fiecare tip, care cuprinde toate operaţiunile derulate în perioada aferentă raportării.

Raportul trebuie să cuprindă informaţii generale despre relaţia cu societatea comercială, prin identificarea entităţii raportoare, date de identificare ale clientului, informaţii despre conturile şi subconturile clientului, informaţii despre legăturile clientului cu alte persoane fizice sau juridice, persoana care conduce tranzacţia, date despre tranzacţie şi conturile implicate şi descrierea elementelor neobişnuite/suspecte.

O caracteristică importantă a raportului de tranzacţii suspecte ste aceea că acest document trebuie să conţină şi informaţii despre efectuarea operaţiunii suspecte. În cazul în care această operaţiune a clientului nu a fost efectuată, entitatea are obligaţia de a anunţa imediat Oficiul, în vederea luării sau neluării deciziei de suspendare a efectuării operaţiunii pe o perioadă de 48 de ore [art.5 alin.(3) din Legea nr.656/2002]. O altă obligaţie importantă este prevăzută la art. 6 din Lege, respectiv posibilitatea entităţilor raportoare, care au cunoştinţă că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor, să efectueze operaţiunea fără informarea prealabilă a Oficiului, numai în situaţia în care tranzacţia se impunea a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar fi zădărnicit eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacţiei suspecte.

Beneficiarul tranzacţiei suspecte poate fi o persoană fizică, juridică sau o entitate fără personalitate juridică în numele sau în interesul căreia se realizează una ori mai multe operaţiuni efectuate prin intermediul sistemului financiar. În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din lege, entităţile raportoare sunt obligate să informeze Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacţia suspectă efectuată, precizând şi motivul pentru care nu s-a făcut raportarea.

Totodată, prin prevederile art. 6 alin. (2) din actul normativ menţionat anterior, se evidenţiază posibilitatea, prin intermediul politicilor interne de identificare a clienţilor, ca entităţile raportoare să constate dacă una sau mai multe dintre operaţiunile efectuate în contul acestora prezintă indicii de anomalie pentru activitatea specifică acestui client ori pentru tipul operaţiunii în cauză. În cazul în care se constată abateri semnificative de la tipul circuitelor financiare efectuate, sau în cazul în care acestea au fost create în scopul spălării banilor sau finanţării actelor de terorism, entităţile raportoare au obligaţia de a sesiza de îndată Oficiul, în vederea luării măsurilor ce se impun în astfel de situaţii.

Rapoartele pot fi întocmite în format tipărit, pe suport hârtie, sau în format electronic, pe suport magnetic ori optic. Transmiterea rapoartelor se realizează fie prin depunerea la registratura instituţiei a documentelor ori prin intermediul serviciilor poştale sau de curierat, cu confirmare de primire (păstrarea documentelor de confirmare este foarte importantă, fiind dovada imediată a îndeplinirii obligaţiei). Entităţile raportoare, altele decât instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine pot transmite rapoartele în format electronic prin intermediul aplicaţiei dedicate puse la dispoziţie de către Oficiu, pe portalul de internet propriu. Este interzisă transmiterea rapoartelor prin fax sau e-mail.

Rapoartele în format electronic vor fi însoţite de o adresă de înaintare, a cărui model este anexat metodologiei de raportare. Adresa de înaintare cuprinde, în mod obligatoriu, caracteristicile fişierului: denumirea, data şi ora generării şi dimensiunea în KB. De asemenea, în adresa de înaintare se pot face şi alte precizări considerate necesare de către entitatea raportoare.

Responsabilitatea asigurării confidenţialităţii datelor cuprinse în rapoarte pe toată durata transmiterii revine exclusiv entităţii raportoare. Entităţile raportoare care constată existenţa unor erori într-un raport ulterior transmiterii acestuia întocmesc, de îndată, un raport rectificativ care înlocuieşte raportul iniţial. Indiferent dacă raportul rectificativ este întocmit în format tipărit sau electronic, acesta conţine atât înregistrările care erau corecte în versiunea iniţială, cât şi înregistrările corectate de către entitatea raportoare.

Neîndeplinirea obligaţiilor de raportare atrage răspunderea contravenţională a entităţilor raportoare, fiind astfel sancţionate cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei [art. 28 alin (1) lit.a)].