ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

In vigoare la 04 februarie 2016

Publicat in Monitorul Oficial,

Partea I nr. 85 din 04 februarie 2016

Potrivit modificărilor aduse de O.U.G. nr. 1/2016 Codului de procedură civilă, executarea silită nu va mai putea fi încuviințată de executorii judecătorești. Competența de a încuviința cererea de executare silită va reveni instanței judecătorești, care va efectua, astfel, un control judecătoresc preventiv asupra declanșării procedurii de executare silită propriu-zisă, ca garanție a respectării dreptului justițiabililor la un proces echitabil.

Respectiva modificare vine în urma unei decizii a Curții Constituționale cu privire la art. 666 („Încuviințarea executării silite”) respectiv:

(1) Cererea de executare silită se soluționează în maximum 3 zile de la înregistrarea ei.

(2) Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare.

(3) Încheierea va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 657 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințat urmărirea silită a bunurilor debitorului, și modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta.

(4) Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc competent să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.

(5) Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot duce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.

(6) Încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea contestației la executare, în condițiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de executare.

Astfel, prin Decizia nr. 895/2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată asupra respectivului articol, stabilind că acesta contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale, prin prisma exercitării de către executorii judecătorești a unei activități specifice instanțelor judecătorești, precum și ale art. 21 alin. (3) din ConstituțiePărțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 124 din Constituție(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii. (2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. (3) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, prin prisma faptului că declanșarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, iar, în acest fel, pe de o parte, exigențele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparțialității și independenței autorității, nu sunt respectate, iar, pe de altă parte, înfăptuirea justiției este „delegată” executorului judecătoresc.

Odata cu publicarea deciziei, legiuitorul, in temeiul art. 147 alin. (1) din Constitutie, are obligatia de a pune de acord intreaga procedura de incuviintare a executarii silite cu dispozitiile Constitutiei constatate a fi incalcate si, implicit, cu decizia Curtii Constitutionale, ale carei considerente si dispozitiv sunt general obligatorii, avand in atentie faptul ca se impune, cu necesitate, promovarea, de urgenta, a unor solutii legislative privind competenta si procedura de incuviintare a executarii silite, in scopul instituirii controlului judecatoresc preventiv asupra declansarii executarii silite propriu-zise, asigurandu-se astfel garantiile de impartialitate si independenta specificenumai instantelor judecatoresti, intrucat decizia amintita cuprinde, in considerente, efectele pe care le va produce de la data publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, in sensul ca:

a)  decizia nu se va aplica in privinta procedurilor de executare silita incuviintate pana la data publicarii sale;

b) decizia se va aplica in privinta contestatiilor la executare formulate impotriva incheierii de incuviintare a executarii silite date de executorul judecatoresc aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data publicarii acesteia, precum si in cele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pana la data sus-mentionata;

c)  din ziua publicarii deciziei, competenta executorilor judecatoresti de a incuviinta executarea silita inceteaza.