ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

In vigoare la 23 februarie 2016

Publicat in Monitorul Oficial,

Partea I nr. 138 din 23 februarie 2016

Întreprinderea individuală, acea formă de activitate economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, nu poate răspunde penal ca persoană juridică, întrucât nu are această calitate, a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) prin decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2016.   

  “(…) Întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condițiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi și obligații proprii. Nefiind o persoană juridică, acest tip de întreprindere nu poate răspunde penal în condițiile prevăzute de art. 135 din Codul penal, scrie în decizia Curţii.

Concret, art. 135 din Codul penal stabileşte că o persoană juridică răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. În acelaşi timp, răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea respectivei fapte.

Aşa cum reiese din decizia publicată, judecătorii au stabilit că întreprinderea individuală nu este implicată ca subiect de drept în raporturile juridice reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 (actul normativ care reglementează activităţile economice desfăşurate de persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi cele familiale), nu are calitatea de persoană juridică în înțelesul normelor Codului civil și nu poate fi, în sine, nici destinatar al actelor normative civile ori al dispozițiilor legislației penale.

Mai mult, Curtea a găsit că întreprinderea individuală nu este o entitate cu o organizare proprie, de sine stătătoare, fiind o formă de organizare desfăşurată pe riscul întreprinzătorului persoană fizică. Prin urmare, acesta din urmă este subiectul de drept în relaţiile cu terţii, el răspunzând pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul.

Cu alte cuvinte, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde cu propria avere pentru toate datoriile contractate de întreprindere, dacă patrimoniul de afectaţiune nu este suficient pentru acoperirea debitelor.

Sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă întreprinderea individuală, persoană juridică fără personalitate juridică, poate fi subiect activ al unei infracțiuni săvârșite în realizarea obiectului de activitate”, a apărut în condiţiile în care instanţele judecătoreşti ofereau soluţii diferite, motiv pentru care ÎCCJ a intervenit pentru a se asigura că de-acum înainte va exista o practică judiciară unitară.

În cadrul unei prime opinii, aparent majoritară, instanţele considerau că întreprinderea individuală, persoană juridică fără personalitate juridică, poate fi subiect activ al unei infracțiuni săvârșite în realizarea obiectului de activitate. În motivarea acestui punct de vedere, instanţele susţineau că, potrivit legislaţiei în vigoare, întreprinderea individuală are capacitate de exercițiu, drepturi și obligații, inclusiv răspundere cu privire la faptele săvârșite în realizarea obiectului de activitate.

Într-o abordare contrară însă, alte instanţe apreciau că întreprinderea individuală nu poate fi subiect activ al unei infracțiuni săvârșite în realizarea obiectului de activitate, întrucât nu are personalitate juridică. Conform acestora, întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului, la fel cum se întâmplă şi cu celelalte două modalităţi legale prin care persoanele fizice pot desfăşura activități economice individual și independent, respectiv persoanele fizice autorizate şi membrii unei întreprinderi familiale.

În acelaşi timp, în conformitate cu prevederile OUG nr. 44/2008, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde în faţa creditorilor cu bunurile proprii, iar cazurile de încetare a activităţii întreprinzătorului persoană fizică (decesul, voința întreprinzătorului) sunt diferite de cele ale unei persoane juridice.