Incepand cu data de 26 noiembrie 2016 a intrat in vigoare Legea nr.255/2016 care stabileste faptul ca facturile emise pentru utilitatile publice devin titluri executorii.

 

Legea nr.225/2016 modifica si completeaza Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice, introducand, prin art.67, un nou alineat la art.42 al Legii nr.51/2006, avand urmatorul cuprins: “(61) Factura emisa pentru serviciile de utilitati publice constituie titlu executoriu.”

Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice prevede serviciile ce fac parte din aceasta categorie, in art.1 alin.(2) „In intelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilitati publice, denumite in continuare servicii de utilitati publice, sunt definite ca totalitatea activitatilor reglementate prin prezenta lege şi prin legi speciale, care asigura satisfacerea nevoilor esentiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivitatilor locale, cu privire la:

a)     alimentarea cu apa;

b)     canalizarea si epurarea apelor uzate;

c)     colectarea, canalizarea si evacuarea apelor pluviale;

d)     alimentarea cu energie termica in sistem centralizat;

e)     salubrizarea localitatilor;

f)       iluminatul public;

f1) alimentarea cu gaze naturale;

g)     transportul public local de calatori.”

Conform Legii nr.51/2006, prin operator de servicii de utilitati publice, denumit şi operator se intelege persoana juridica de drept public sau de drept privat cu capital public, privat sau mixt, inregistrata in Romania, intr-un stat membru al Uniunii Europene ori in alt stat, care asigura nemijlocit furnizarea/prestarea, in conditiile reglementarilor in vigoare, a unui serviciu de utilitati publice sau a uneia sau mai multor activitati din sfera serviciilor de utilitati publice.

Prin utilizatori se intelege persoana fizica sau juridica care beneficiaza, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilitati publice, in conditiile legii.

In general, facturile fiscale nu reprezinta titlu executoriu (atunci cand sunt emise intre persoane fizice/juridice de drept privat). Pentru a fi deschisa procedura executarii silite, urmand recurgerea la modalitatile legale in vederea recuperarii de catre creditor a sumelor aferente facturilor neachitate, este necesar sa se formuleze o cerere pe drept comun la instanta de judecata competenta sa solutioneze procesul. Ulterior, in situatia in care instanta constata ca facturile sunt valabile si exista obligatia de plata a acestora, va pronunta o hotarare in urma careia va putea fi deschisa procedura executarii silite. In procesul respectiv facturile pot fi contestate, pot fi aduse dovezi in sustinerea lipsei obligatiei de plata a debitorului.

In urma modificarilor aduse prin Legea nr.255/2016, in privinta facturilor fiscale pentru utilitati publice nu mai exista obligativitatea parcugerii acestei etape – a formularii unei cereri de chemare in judecata in instanta. Acestea devin titlu executoriu din punct de vedere legal de la momentul ajungerii la scandenta.

Codul Civil prevede modalitatile de executare silita in art.624, acestea fiind:

„1. urmarirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau apartinand tertilor tinuti sa raspunda, in conditiile legii, pentru obligatiile debitorului, in scopul indestularii creditorilor;

2. predarea catre creditor a bunurilor, prevazute in titlul executoriu, ce sunt detinute fara drept de debitor;

3. alte masuri prevazute de lege.”

Procedura executarii silite incepe numai la cererea creditorului facuta catre executorul judecatoresc. Ulterior, acesta din urma trebuie sa solicite incuviințarea executarii de catre instanța de executare, incuviintare ce poate fi facuta in momentul in care se constanta ca executorul a prezentat titlurile executorii, conform legii.

Procedura de incuviintare a cererii de executare silita nu ofera posibilitatea contestarii titlurilor/facturilor neachitate, ci este doar o verificare procedurala a dosarului de executare, in privinta legalitatii si temeiniciei acestuia.

O alta modificare adusa prin Legea nr. 255/2016 este cu privire la termenul in care este necesar sa fie achitate aceste facturi: in cel mult 15 zile calendaristice de la emitere.Astfel, alineatul (9), art.42 al Legii nr.51/2006 a fost modificat si are urmatorul cuprins: „Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data emiterii facturii.”

Anterior acestei modificari, facturile erau achitate in termen de 15 zile de la primirea acestora, moment care poate fi diferit de acela al emiterii, ca exemplu in cazul corespondentei efectuata prin posta. De asemenea, termenul se calcula, pe legea veche. pe zile lucratoare, legea noua insa modifica aceasta prevedere, urmand a se calcula in zile calendaristice.

Consilier juridic

Bilba Daria