FACTURA PRO FORMA ȘI FACTURA FISCALĂ

 

Factura pro forma reprezintă o copie a facturii fiscale, trimisă în avans potențialului client, cu mențiunea că nu generează obligații de plată pentru acesta și nici nu reprezintă un document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Factura pro forma conține aceleași elemente ca o factură fiscală: denumirea, datele de identificare și de plată ale vânzătorului și ale cumpărătorului, data, denumirea bunurilor și serviciilor livrate/prestate, data scadentă, cantitatea, valoarea.

Factura pro forma nu este document nici de încasare şi nici de plată, nu reprezintă document justificativ de înregistrare nici în contabilitatea celui care o emite şi nici în contabilitatea celui care o primeşte. Dacă factura fiscală reprezintă o obligație de plată, factura pro forma este documentul ce evidenţiază numai intenţia de tranzacţionare, respectiv cea a vânzătorului de a livra şi cea a cumpărătorului de a achiziţiona mărfuri sau servicii.

Efectuarea plăţii de către persoana care a primit o factură pro forma reprezintă un accept de începere şi de derulare a tranzacţiei comerciale, finalizat cu livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii, şi cu întocmirea documentelor finale, după cum convin părţile implicate.

Codul fiscal utilizează o altă terminologie pentru acest tip de facturi, utilizând noțiunea de „avansuri”.

Astfel, potrivit art. 282 alin. (2) lit.b) din Codul fiscal, avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora.

În cazul avansurilor încasate încasate în legătură cu o livrare de bunuri/prestare, persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile (art.319 alin.(16) Cod fiscal).

Astfel, factura se emite cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a fost efectuata prestarea de servicii.

Cu toate acestea se poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri, prestări separate de servicii, către acelaşi client, dar această factură trebuie să se refere la operaţiuni pentru care a luat naştere faptul generator de taxă sau pentru care au fost încasate avansuri într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună calendaristică și toate documentele emise la data livrării de bunuri, prestării de servicii sau încasării de avansuri să fie obligatoriu anexate la factura centralizatoare.

În ceea ce privește plata taxei pe valoarea adăugată, art.320 alin.(2) din Codul fiscal prevede că, persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în legătură cu operaţiunile respective cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a plătit avansurile, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator.