ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Pentru a putea beneficia de schemele de plăţi, ca mecanisme de susţinere şi de garantare a producătorilor agricoli şi a operatorilor economici, respectiv schemele de plăţi directe şi ajutoarele naţionale tranzitorii, care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020, fermierii au obligaţia de a depune la APIA cererile unice de plată pentru anul pentru care se solicită subvenţia.

Art. 51 din Ordinul nr.619/2015 prevede faptul că aceste cereri se depun până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic la centrele APIA impreuna cu documentele care fac dovada utilizarii terenului. Conform dispoziţiilor art.5 alin.(2) „documentele care fac dovada că terenul eligibil declarat este la dispoziţia fermierului, în conformitate cu prevederile art.8 alin. (1) lit. n) din ordonanţă, sunt: adeverinţa conform înscrisurilor din registrul agricol, aferente anului curent de cerere, care se completează pe baza modelului-cadru prevăzut în anexa nr. 1, adeverinţă ce se emite de către unitatea administrativ-teritorială, prin primar, pe baza cererilor depuse de către fermieri’’.

Astfel, pentru a face dovada utilizării terenului, se solicită doar adeverinţa emisă de Primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, aferente anului curent de cerere şi, după caz, contractele de închiriere /concesiune/arendă încheiate între fermier şi UAT/ADS. În lipsa aceste adeverinţe, fermierii nu vor putea depune cererile unice de plată la APIA.

Aşa cum stabileşte Ordinul 619/2015, în Anexa nr.1, terenul declarat poate fi deţinut şi sub alte forme (declaratia pe proprie raspundere atestand folosinta terenului de fermier), nu numai în baza unui contract de arendă, închiriere, concesiune, ori în baza unui titlu de proprietate asupra terenului.

Raţiunea acestui text este aceea de a fi posibilă depunerea cererii unice de plată la APIA şi de către fermierii care nu pot intra în posesia documentelor care atestă proprietatea, din motive obiective. In practică este des intalnita situatia in care proprietarul terenului decedează, iar succesiunea nu este finalizată pentru o perioada lungă de timp. În acest caz, fermierul care utilizează terenul nu posedă un contract de arenda încheiat cu moştenitorii, întrucât aceştia nu pot fi identificaţi ori nu se află în ţară. Astfel, având în vedere faptul că nimeni nu poate obliga o persoană să accepte ori să renunţe la drepturile succesorale, conform prevederilor Codului Civil, această situaţie incerta poate să se menţină pentru o lungă perioadă de timp.

Din acest motiv, Ordinul nr. 619/2015 prevede faptul că terenul poate fi utilizat şi sub alte forme, fără să fie necesar un contract de arendă, comodat, concesiune, asociere. Întrucât sintagma „sub alte forme” nu este definită de lege, în practică se consideră, în mod just, că fermierul are posibilitatea de a depune o declaraţie pe proprie răspundere, conform căreia atestă faptul că terenul respectiv se află în folosinţa sa. Deseori, înscrierea în registrul agricol a parcelelor declarate de fermieri şi, pe cale de consecinţă, eliberarea adeverinţei necesare pentru depunerea cererii unice de plată la APIA este refuzata de primar motivand ca nu exista un contract valabil încheiat intre fermier si porprietarul terenului.

Deşi raţiunea legii şi chiar interesul public este, în mod evident, acela de a nu lăsa terenurile nelucrate, ci de a le fructifica cât mai bine posibil, conducerea anumitor unitaţi administrativ-teritoriale continuă să refuze eliberarea adeverinţelor, în ciuda faptului că, astfel cum am arătat supra, legea ofera libertatea şi flexibilitatea necesară pentru înregistrarea terenurilor în registrele agricole şi eliberarea documentelor necesare în vederea acordării subvenţiilor APIA pentru terenurile lucrate. Înscrierea în registrul agricol a terenului utilizat, strict pe baza depunerii acestei declaraţii pe proprie răspundere, este permisă întrucat se are în vedere folosinţa utilă a terenului şi faptul că acesta este lucrat şi nu situaţia juridică a terenului din punctul de vedere al dreptului de proprietate.

Acest refuz venit din partea anumitor primari constituie un abuz, din punct de vedere legal, întrucat nu exista nicio bază juridică sau motivare legală care să justifice un astfel de răspuns negativ.

Astfel cum prevede art.6 alin.(6) lit. b1) din Ordonanţa nr.28/2008, „registrul agricol constituie baza de date pentru emiterea documentelor doveditoare privind utilizarea suprafeţelor de teren şi de evidenţă a efectivelor de animale, respectiv a familiilor de albine, în vederea solicitării de plăţi în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri – plăţi directe, ajutoare naţionale tranzitorii din domeniul vegetal şi zootehnic, inclusiv în sectorul apicol, sprijin pentru dezvoltare rurală, măsuri de piaţă, precum şi alte forme de sprijin finanţate din fonduri europene şi din bugetul naţional”. În continuare, art.7 alin.(1) prevede faptul că „prefecţii şi împuterniciţii acestora sunt responsabili de respectarea prevederilor legale cu privire la întocmirea şi ţinerea evidenţei registrului agricol, iar primarii şi secretarii comunelor, oraşelor, municipiului şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, sunt responsabili cu privire la înscrierea corectă a datelor înscrise în acestea”.

Mai mult, acelaşi act normativ prevede că „înscrierea datelor în registrul agricol în a cărui rază administrativ-teritorială îşi are domiciliul capul gospodăriei (reprezentantul legal al societăţii/asociaţiei agricole sau al persoanei juridice care are teren în proprietate/folosinţă) se face pe baza declaraţiei date pe propria răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exerciţiu. Pentru persoanele juridice datele se înscriu în registrul agricol pe baza declaraţiilor date de reprezentantul legal. Prin urmare, aceste norme prevăd, în mod clar, posibilitatea înscrierii terenurilor pe care persoanele fizice/juridice le au în folosinţă exlusiv pe baza declaraţiei pe proprie răspundere a persoanei fizice/reprezentantului legal al societăţilor.

Având în vedere cele de mai sus, este, în mod cert, un abuz din partea primarilor refuzul de a înregistra terenul utilizat de fermier în registrul agricol, pe baza declaraţiei sale pe proprie răspundere. Constituie, din celeaşi raţiuni, un abuz al primarilor şi refuzul de a elibera adeverinţa necesară fermierilor pentru depunerea cererii unice de plată la APIA, acest abuz având drept consecinţă crearea unui prejudiciu considerabil pentru fermierii ce utilizează terenurile pentru producţie, fiind lipsiţi de subvenţiile ce li se cuvin.

 

Printre atribuţiile si competenţa primarului nu se numără analizarea legalităţii declaraţiilor celor care utilizeaza terenul sau a documentelor care stau la baza inregistrarii. Acesta are doar obligaţia de a efectua înscrierile şi de a ţine evidenţa terenurilor utilizate, precum şi de a elibera actele doveditoare în situaţiile în care acestea sunt necesare pentru depunerea lor către alte instituţii.

Si cu toate acestea, abuzurile primarilor sunt atat de numeroase incat fermierii sunt ingroziti cand solicita eliberarea adeverintelor pentru APIA. Prejudiciile cauzate fermierilor sunt, de asemenea, extrem de importante, de ordinul zecilor de mii de euro.

Sancţiunile la care se poate aştepta un primar care refuză, nejustificat, sa înregistreze in registrul agricol, terenurile pe baza declaraţiei fermierului sunt de natura pecuniară. Primarul cu comportament abuziv poate fi obligat sa acopere din surse proprii (poprire pe veniturile din salariu, executarea bunurilor mobile sau imobile etc.) prejudiciul produs fermierilor ce nu au putut depune cererile unice de plată la APIA şi, prin urmare, au pierdut subvenţiile care, în mod normal, li s-ar fi cuvenit. Pe lângă sancţiunile civile şi, eventual, administrative, în unele cazuri pot fi aplicabite sancţiuni penale, având în vedere prevederile art. 297 Cod Penal – abuzul în serviciu.

Legislatie aplicabila :

–            Ordinul MADR nr.619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020;

–            Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură

–            Ordonanţa Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol;

–            Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din 17 decembrie 2013, de stabilire a unor norme privind plătile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului si a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului;