Contractul de arenda este o specie a contractului de locatiune, fiind guvernat de prevederile art.1836 si urmatoarele din Codul Civil, completate cu normele legale privind locatiunea. Astfel, contractul de arenda presupune ca, una dintre parţi, numita arendator, sa transmita bunuri agricole celeilalte parti, numita arendas, pentru a fi exploatate o perioada de timp, in schimbul unui pret, numit arenda.

Contractul de arenda se poate incheia intre de persoane fizice sau juridice, pe durata determinata sau nedeterminata. Conform prevederilor art.1837 Cod Civil, daca durata contractului de arenda nu este determinata, acesta se considera incheiat pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol urmeaza sa le produca in anul agricol pentru care se incheie contractul.

Obiectul contractului de arenda este reprezentat atat de bunurile agricole arendate, cat si de arenda care reprezinta pretul arendarii.

Bunurile ce fac obiectul arendarii pot fi deopotriva mobile sau imobile si trebuie sa existe in momentul incheierii contractului, sa fie determinate individual sau generic, sa fie licite şi posibile, sa fie in proprietatea arendatorului sau în posesia uzufructuarului sau detinatorului legal si sa fie in circuitul civil, conform art. 1229 Cod Civil.

Arenda reprezinta pretul arendarii si poate fi exprimata fie in bani, fie in natura (produse), in functie de vointa partilor. Cand arenda este exprimata in natura, se va stabili, prin contract, nivelul arendei in kg/ha, precum si modalitatile si termene de plata a acesteia. In cazul platii in natura, se pune problema modalitatii de impozitare a veniturilor rezultate din cedarea folosintei bunurilor, in intelesul art.83 din Codul fiscal. Intrucat aceste venituri sunt impozabile, evaluarea în lei a arendei in natura

se face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene si, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ca urmare a propunerilor directiilor teritoriale ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale, hotarari ce trebuie emise inainte de inceperea anului fiscal.

Cu privire la executarea obligatiilor prevazute in acest tip de contract, este necesar sa se faca anumite precizari. In primul rand, conform art.1845 Cod Civil, contractul de arendare incheiat in forma autentica sau inregistrat la consiliul local constituie, in conditiile legii, titlu executoriu pentru plata arendei la termenele si in modalitatile stabilite prin contract. Astfel, la incheierea contractului, arendasul are obligatia de a depune un exemplar la consiliul local in a carui raza se afla bunurile agricole arendate, in vederea efectuarii inregistrarii si publicitiatii. Atat contractele depuse la consiliile locale, cat si cele incheiate in forma autentica, la notar, reprezinta titluri executorii, asa incat poate fi demarata procedura executarii silite pentru plata arendei fara interventia instantelor de judecata.

Ce se intampla cand termenele de plata nu sunt respectate, fie de arendas, pentru plata arendei, fie de arendator, pentru receptia platii? In situatia in care arenda este exprimata in bani, procedura este aceeasi ca la orice obligatie pecuniara. Plata facuta de arendas prin remiterea catre arendator a sumei de bani convenite il libereaza pe primul. In schimb, pentru situatia in care arenda este stabilita in natura, art. 1844 Cod Civil prevede faptul ca, arendasul este de drept in intarziere pentru predarea fructelor (ceea ce un lucru produce in mod periodic, fara ca substanta sa sa scada) de la data culegerii, iar arendatorul este de drept in intarziere pentru receptie de la data la care a fost notificat de catre arendas in acest sens. De asemenea, partile pot stipula in contract faptul ca, spre exemplu, partile sunt de drept in intarziere de la un moment prestabilit (ex: scandenta obligatiilor), intrucat art.1523 Cod Civil ofera aceasta posibilitate partilor. Datoriile neexecutate vor fi supuse termenului general de prescriptie de 3 ani, conform art.2517 Cod Civil.