Daune-interese si despagubiri

Codul Civil, in art.1516 intitulat drepturile creditorului, prevede faptul ca acesta “are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei”. In cazul in care, prin neexecutarea la timp, fara justificare sau culpabila a obligatiei, acestuia i se cauzeaza un prejudiciu, creditorul are dreptul la daune-interese.

„Daunele-interese”sunt chiar despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le plateasca in cazul neexecutarii obligatiei, fiind reglementate de Codul Civil in sectiunea a 4-a privind executarea prin echivalent.

Astfel, Codul prevede dreptul creditorului la repararea integrala a prejudiciului suferit, acesta cuprinzand pierderea efectiv suferita (damnum emergens), dar si beneficiul nerealizat, de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Inclus in notiunea de reparare integrala este si prejudiciul nepatrimonial, atunci cand este dovedit.

Acordarea de daune-interese nu este conditionata de punerea in intarziere a debitorului, conform art.1522 alin.(4), ”creditorul poate suspenda executarea propriei obligatii, poate cere daune-interese (…)” chiar inainte de expirarea termenului de executare oferit debitorului prin efectul punerii in intarziere.

Pentru a putea cere daune-interese, conditiile sunt urmatoarele:

–         sa existe o neexecutare a unei obligatii asumate de catre debitor (neexecutare totala, partiala, esentiala, secundara, etc.);

–         sa existe o culpa sau vinovatie a debitorului, conditie ce reiese din sintagma „neexecutare fara justificare”, art.1530 Cod Civil;

–         sa existe un prejudiciu cauzat de neexecutarea/executarea defectuasa a obligatiei debitorului (prejudiciul trebuie sa fie cert, previzibil, material/moral, sa nu provina din culpa creditorului);

–         sa existe un raport de cauzalitate intre neexecutare/executare defectuasa si prejudiciul suferit de catre creditor.

Daunele-interese sunt de doua feluri: compensatorii si moratorii. Daunele-interese compensatorii sunt despagubiri în bani care se platesc creditorului pentru a repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea totala sau partiala ori executarea necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitor. Daunele-interese moratorii sunt despagubirile în bani care reprezinta echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executarii obligatiei de catre debitor.

Astfel, daunele-interese compensatorii, intrucat înlocuiesc executarea în natura a obligatiilor contractuale, nu pot fi cumulate cu aceasta. Cu alte cuvinte, debitorul nu poate fi tinut, în acelasi timp, la plata de daune-interese compensatorii si la executarea în natura a prestatiilor la care s-a îndatorat prin contract. In cazul daunelor-interese compensatorii, creanta contractuala intiala este inclocuita cu o alta creanta, cea provenita din dreptul la despagubire, care are ca obiect chiar suma de bani ce reprezinta prejudicial suferit de catre creditor. Aceasta nu insemna ca a operat o transformare a creantei initiale, intrucat daunele reprezinta obiectul subsidiar al obligatiei principale, cu titlu de sanctiune. Daunele compensatorii pot avea forma penalitatilor prevazute pentru neexecutare (ex. clauza penala) sau forma arvunei.

Daunele-interese moratorii se pot cumula cu executarea în natura a obligatiei sau cu plata de daune-interese compensatorii, intrucat prin simpla intarziere in executare se produce un prejudiciu, indiferent daca ulterior se executa sau nu. Aceasta categorie este reprezentata de dobanda penalizatoare si de penalitatile de intarziere.

Intre notiunea de daune-interese si aceea de despagubiri nu exista nicio diferenta notabila. Chiar doctrina defineste daunele care fiind despăgubirile în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească, în scopul reparării prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale”[1].

Astfel, se observa ca, atat notiunea de daune, cat si aceea de despagubiri, au aceeasi functie si acelasi scop, fiind un raport de la parte la intreg. Notiunea de despagubiri este o notiune mai larga, generala, folosita indiferent de cauza care da dreptul la repararea prejudiciului (raspundere contractuala, delictuala), pe cand aceea de daune-interese apare in sectiunea Codului Civil dedicata executarii prin echivalent a obligatiei principale asumata printr-un contract.

[1] L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 303