Despre dreptul la nume si imposibilitatea de a-l instraina
Oricat de celebru ai fi, dreptul la nume este un drept subiectiv nepatrimonial inalienabil, adica nu il poti dona, instraina etc. Este doar al tau, pentru uzul tau si pentrusiguranta celor cu care intri in contact, inchei acte judirice.
Art.82 si urm.Cod Civil preved ca orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii si cuprinde numele si prenumele, numele fiind dobandit ca efect al filiatiei. Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, pe baza declaraţiei de naştere, fiind interzisă înregistrarea prenumelor indecente, ridicole şi a altora asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri ori interesele copilului.
Instrainarea numelui ar aduce atingere securitatii circuitului civil.
Juridic analizand, dreptul la nume este:
- un drept subiectiv absolut (poate fi exercitat de titular fără a fi nevoie de concursul altei persoane, tuturor celorlalte subiecte de drept revenindu-le obligaţia generală şi negativă de a nu îi duce atingere);
- un drept subiectiv inalienabil (oricât timp ar dura neutilizarea numelui, dreptul asupra lui nu se stinge datorită acestei neîntrebuinţări);
- un drept subiectiv insesizabil (nu poate forma obiect al executării silite);
- un drept subiectiv imprescriptibil, atât extinctiv, cât şi achizitiv (pe de o parte, oricât timp ar dura neutilizarea numelui, dreptul asupra lui nu se stinge datorită acestei neîntrebuinţări, iar, pe de altă parte, oricât timp ar folosi cineva un nume, simplul fapt al posesiei numelui respectiv nu poate conduce la dobândirea dreptului asupra acelui nume);
- un drept subiectiv strict personale, deci nesusceptibil de exercitare pe cale de reprezentare;
- un drept subiectiv universal.