Considerente privind opozabilitatea si modalitatile de contestare a hotararilor AGA in cazul asociatiilor infiintate in baza OG 26/2000

Ordonanta nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii stabileste regimul juridic al acestor forme de organizare, reglementand modalitatea de infiintare, organizare si functionare a acestora, precum si aspecte privind dizolvarea si lichidarea. Articolul 4 al normei legale mentionate defineste notiunea de “Asociaţie” ca fiind subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Asemanator societatilor comerciale, organele[1] asociatiei sunt adunarea generală – organul de conducere, constituit din totalitatea asociatilor, consiliul director – organul care asigură punerea în executare a hotărârilor adunării generale si cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.

Adunarea generala este, astfel cum am mentionat, organul de conducere al asociatiei, fiind singurul organ care poate decide modificarea actului constitutiv şi a statutului. Adunarea generală se întruneşte cel puţin o dată pe an şi are drept de control permanent asupra consiliului director si asupra cenzorului, ori a comisiei de cenzori, dupa caz.

De mentionat este faptul ca asociatiile dobandesc personalitate juridica prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul. În vederea dobândirii personalităţii juridice, membrii asociaţi încheie actul constitutiv şi statutul asociaţiei, în formă autentică sau atestată de avocat. De asemenea, ori de cate ori, urmare a deciziei adunarii generale a membrilor asociatiei, se modifica actul constitutiv ori statutul, modificarile vor deveni opozabile tertilor doar din momentul inregistrarii[2] acestora la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie asociatia îşi are sediul.

O situatie problematica apare in cazul in care formalitatile de publicitate nu sunt indeplinite cu privire la modificarile intervenite in cadrul asociatiilor – prin neinregistrarea hotararii AGA modificatoare în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecatoriei în a cărei circumscripţie asociatia isi are sediul.

In astfel de situatii, consideram ca se aplica acelasi principiu ca si in cazul societatilor reglementate prin Legea nr.31/1990, sanctiunea fiind lipsa opozabilitatii fata de terti.

Astfel, de la data semnarii hotararii AGA, aceasta isi produce efectele din perspectiva membrilor asociatiei, insa nu isi va produce efectele cu privire la terti. Aceasta intrucat opozabilitatea fata de terti este conditionata de indeplinirea formalitatilor de publicitate prevazute de lege – pentru asociatii, inregistrarea modificarilor in Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Conform art.23, alin. (1) din OG nr.26/2000: “Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii, ale actului constitutiv şi ale statutului sunt obligatorii chiar şi pentru membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă”. Astfel, pe plan intern, in cadrul asociatiei, hotararea isi produce efectele de la data semnarii acesteia, chiar si fata de membrii asociati care au fost absenti sau au votat impotriva. Aceasta deoarece, astfel cum se arata si in doctrina[3], “formarea voinţei societăţii este rezultatul aplicării principiului majorităţii în adunarea generală, astfel că voinţa societăţii, într-un anumit moment, este dată de acţionarii ce deţin majoritatea în acel moment. Operăm în acest caz cu o ficţiune juridică, astfel că voinţa majorităţii constituie voinţa societăţii, chiar dacă există acţionari care nu sunt de acord cu cele votate în A.G.A., aceştia din urmă putând ataca hotărârile contrare legii sau actului constitutiv”.

Ordonanta nr.26/2000 reglementeaza, in mod asemanator cu Legea nr.31/1990 privind societatile, modalitatea in care membrii/actionarii pot ataca hotararile AGA, astfel ca: “Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz. Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai apelului[4]”.

Prin urmare, in eventualitatea in care o hotarare AGA este adoptata cu nerespectarea legii, a actului constitutiv sau a statututul asociatiei, aceasta va putea fi atacata, conform legii, fie de catre membrii asociati care au votat contra, in cazul carora termenul de 15 zile curge de la data la care a avut loc sedinta in care si-au exprimat votul si s-a luat act de acesta, fie de catre membrii asociati care nu au participat la adunarea generala, pentru acestia termenul de 15 zile curgand de la data la care au luat cunostinta de hotarare. Astfel, calitate procesuala activa pentru formularea actiunii in anulare a hotararilor AGA o au numai persoanele indicate supra.

In cazul societatilor reglementate de Legea nr.31/1990, actiunea in anulare poate fi introdusa de catre acţionarii care au votat împotriva luării acelei hotărâri şi au cerut să se consemneze în procesul-verbal votul lor împotrivă si de catre acţionarii care nu au participat la AGA, din orice motive. De asemenea, vor putea formula actiunea in anulate si alte categorii de persoane care justifica un interes legitim, personal, născut şi actual, deşi nu sunt acţionari. Aceasta categorie de persoane vor putea introduce actiunea in anulare numai atunci când se invocă nulitatea absolută a unei hotărâri.

În ceea ce priveşte termenul în care trebuie introdusă acţiunea în anulare, acesta este de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, a hotărârii atacate. Prin urmare, in cazul societatilor comerciale, actiunea in anulare este conditionata de indeplinirea formalitatilor in vederea asigurarii opozabilitatii. Se observa, de asemenea, faptul ca, nulitatea unei hotărâri AGA va antrena şi nulitatea actului juridic subsecvent încheiat de societate cu terţi în baza acesteia.

Insa, ordonanta nr.26/2000 nu reglementeaza calea de atac pe care o au la dispozitie tertii sau alte persoane in afara categoriilor indicate mai sus. Or, se observa faptul ca, asemanator obligatiei stabilite prin Legea nr.31/1990 cu privire la inregistrarea hotararilor AGA la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al României, Ordonanta nr.26/2000 stabileste obligativitatea inscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul. Astfel, avand in vedere faptul ca inregistrarea la oficiul registrului comertului a hotararilor AGA ale societatilor reglementate de Legea 31/1990 este necesara pentru a asigura opozabilitatea acesteia fata de terti, aplicand acelasi principiu, desi legea nu prevede expres, consideram ca si inregistrarea hotararilor AGA a asociatiilor reglementate de OG 26/2000 la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie asociatia isi are sediul este necesara pentru a se asigura acelasi lucru – opozabilitatea fata de terti.

Astfel cum am aratat mai sus, hotararile AGA, in ambele cazuri (atat pentru societatile reglementate de Legea 31/1990, cat si pentru asociatiile reglementate de OG 26/2000), produc efecte fata de asociati/membrii asociatiei de la semnarea acestora. Cu privire la opozabilitate, se observa ca, in ambele cazuri, este necesar sa fie indeplinite anumite formalitati de publicitate, intrucat numai astfel respectiva hotarare poate fi cunoscuta de toti cei care pot avea interese in societatea comerciala, respectiv in asociatie si care, numai astfel, au posibilitatea sa o atace. Jurispridenta Curtii Constitutionale[5] stabileste faptul ca nepublicarea unei hotarari a adunarii generale o lipseste de eficienta, astfel incat nici nu are relevanta daca aceasta poate fi atacata numai de terti sau/si de catre actionarii care nu au luat parte la dezbateri ori care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei.

Prin urmare, se observa faptul ca formalitatile de publicitate stabilite prin normele speciale, in ambele cazuri, sunt necesare nu numai pentru a asigura opozabilitatea modificarilor fata de terti, ci chiar pentru a da eficienta hotararii respective, pentru ca aceasta sa isi produca efectele in circuitul civil. Devine deci mai putin important ca aceasta hotarare isi produce efectele (in mod limitat) de la data semnarii sale, fata de asociati/membrii asociatiei, intrucat, in lipsa indeplinirii formalitatilor privind inregistrarea, aceasta nu va produce efecte in circuitul civil.

Se poate ajunge astfel la o situatie dificila: in cazul in care exista o hotarare AGA (prin care se modifica actul constitutiv, statutul, reprezentantul legal, sediul social, etc.) in legatura cu care nu au fost indeplinite formalitatile de publicitate, hotarare care nu poate fi opozabila tertilor, dar care produce efecte fata de membrii asociati. Aceasta intrucat, astfel cum am aratat, efectele[6] fata de societate si de asociati nu sunt conditionate de indeplinirea vreunei formalitati, acestea fiind impuse doar pentru a asigura opozabilitatea.

            Tocmai pentru a fi evitate astfel de situatii, consideram ca leguitorul a introdus obligatia indeplinirii formalitatilor de publicitate cu privire la hotararile AGA, atat pentru societatile reglementate de Legea nr.31/1990, cat si pentru asociatii si fundatii, finalitatea fiind asigurarea securitatii circuitului civil.

            Or, analizand acest aspect din prisma interesului protejat, este cert faptul ca norma care stabileste acesta obligatii este una imperativa, de ordine publica, neindeplinirea acestei obligatii fiind sanctionata cu inopozabilitatea fata de terti. Insa, in ipoteza in care exista o hotarare AGA neinregistrata la grefa judecatoriei sau la registrul comertului, dupa caz, aceasta hotarare va fi, astfel cum am aratat, inopozabila fata de terti si lipsita de eficienta. Se pune astfel intrebarea daca aceasta hotarare poate fi validata, ulterior, de catre adunarea generala, pentru a fi inregistrata corespunzator si pentru a-si produce efectele.

Intr-o astfel de situatie, consideram ca “validarea” nu ar fi posibila, intrucat in intervalul de timp de la data adoptarii hotararii AGA neinregistrate si pana cand aceasta este “validata” si inregistrata la grefa judecatoriei ori la registrul comertului, dupa caz, membrii asociati au actionat in baza respectivei hotarari, insa fata de terti aceasta hotarare nu a existat. Avand in vedere interesul protejat si felul normei care prevede obligatia inregistrarii hotararilor AGA, consideram ca sanctiunea pentru incalcarea acestei obligatii este nulitatea absoluta. Aceeasi solutie este aratata si in doctrina[7], constatarea nulitatii unei hotarari a adunarii generale intervine, conform dreptului comun, atunci cand aceasta sanctiune este expres prevazuta de lege sau cand se incalca un interes general, protejat prin dispozitii de ordine publica. Or, conform prevederilor Codului Civil, nulitatea absoluta nu poate fi confirmata decat in cazurile expres prevazute de lege. Astfel, aplicand principiul conform caruia “Contractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege la data refacerii lui. În toate cazurile, contractul refăcut nu va produce efecte decât pentru viitor, iar nu şi pentru trecut”[8], consideram ca inregistrarea ulterioara a hotararii AGA nu produce efecte pentru perioada cuprinsa intre data semnarii si data inregistrarii conform legii, in acel interval de timp respectiva hotarare fiind lipsita de efecte.

O solutie asemanatoare a fost adoptata si in doctrina[9], cu privire la societatile comerciale reglementate de Legea nr.31/1990, unde jurisprudenta in materie este mult mai ampla. Astfel, problema s-a pus cu privire la momentul introducerii actiunii in anulare impotriva unei hotarari AGA, intrucat reiteram faptul ca, in mod legal, acestea de ataca în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Or, executarea hotararii adunarii generale fara publicare sau anterior publicarii ar duce la imposibilitatea atacarii acesteia formuland actiunea in anulare, dar si la imposibilitatea exercitarii dreptului de retragere. Din considerente logice, jurisprudenta in materie este in sensul de a admite o actiune in anulare formulata de un asociat anterior indeplinirii formalitatilor de publicitate, intrucat hotararea isi produce efectele fata de acesta, fiind doar lipsita de efecte in raport cu tertii. Mai mult, se arata ca “interesul stabilitatii raporturilor juridice si a limitarii prejudiciului cauzat de efectele unei hotarari nule reclama o actiune in anulare cat mai rapida, fara a fi nevoie ca formalitatea publicarii sa fie realizata, mai ales ca societatea poate amana publicarea pana dupa executarea ei”.

In final, aratam ca, in temeiul principiilor “accesorium sequitur principale”, respectiv “quod nullum est, nullum producit effectum”, actele ulterioare conexe hotararii atacate vor fi si ele nule.