OMFP nr. 1957 din 05 Aprilie 2019 privind stabilirea procedurii de aplicare a prevederilor art. II pct. 1-13 din Legea nr. 145/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2018 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Monitorul Oficial nr. 0274 din 10 aprilie 2019  

 

Actul normativ introduce procedura efectivă de realizare a scutirii de impozit acordată nerezidenților persoane fizice și juridice, respectiv persoanelor juridice române, ce sunt implicate în organizarea Campionatului european de fotbal din anul 2020, ce se va desfășura și pe teritoriul României.

Reamintim faptul că prin OUG nr. 18/2019 se modifică Legea nr. 145/2018 pentru aprobarea OUG nr. 18/2018, ce aduce derogări de la Codul fiscal, în sensul că persoanele fizice și juridice nerezidente și persoanele juridice rezidente sunt scutite de plata impozitului pe venit sau profit, pentru activitățile de realizare a turneului Campionatului european de fotbal din anul 2020.

Pentru a beneficia de scutire, aceste persoane trebuie recunoscute de către organizatori.

OMFP nr. 1957/2019 introduce obligația depunerii formularului de recunoaștere la Direcția generală a finanțelor publice București, aferentă contribuabililor nerezidenți. Termenul de înregistrare este de 30 de zile de la încheierea contractului sau documentului prin care se dovedește implicarea acestor persoane în activitățile turneului.

Conținutu declarației :

a) Pentru persoanele juridice străine, inclusiv filialele nerezidente ale entităţilor nerezidente organizatoare: denumirea, codul de identificare fiscală din statul străin, statul de rezidenţă, natura şi perioada activităţii desfăşurate/serviciului prestat în România, locul unde se desfăşoară activitatea/se prestează serviciul, numărul şi data încheierii contractului;

b) Pentru persoanele juridice române: denumirea, codul de identificare fiscală, natura şi perioada activităţii desfăşurate/ serviciului prestat în România, locul unde se desfăşoară activitatea/se prestează serviciul, numărul şi data încheierii contractului;

c) Pentru persoanele fizice nerezidente: numele şi prenumele, codul numeric personal sau codul de identificare fiscală din statul străin, statul de rezidenţă, natura şi perioada activităţii desfăşurate/serviciului prestat în România, locul unde se desfăşoară activitatea/se prestează serviciul, numărul şi data încheierii contractului.

In cazul în care confirmarea organizatorilor nu se realizează în termenul de 30 de zile amintit anterior, impozitarea se face conform prevederilor din Codul fiscal. Ulterior, la confirmarea după acest termen, se poate efectua regularizare cu bugetul de stat prin acordarea scutirii, urmând procedurile din Codul de procedură fiscală.

Dacă există deja persoane aflate în situația prezentului ordin, pentru activități începute anterior, termenul de confirmare este de 30 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial.

Decizia ÎCCJ nr. 13/2019: Lipsa autorizaţiei de construire

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

autorizatie de construirePrin Decizia nr.13 din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în interpretarea şi aplicarea art. 492 din Codul civil din 1864, art. 579 alin. (1), art. 577 alin. (2) din Codul civil, art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 37 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.

Astfel, ICCJ stabilește că: „Lipsa autorizaţiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi lipsa procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor constituie  impedimente pentru recunoaşterea pe cale judiciară, în cadrul acţiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcţii realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.”

Potrivit art. 577 („Dobândirea lucrării de către proprietarul imobilului”) alin. (2) și art. 579 („Prezumțiile în favoarea proprietarului imobilului”) alin. (1) din Codul civil, care a făcut obiectul recursului în interesul legii,când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naște în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. Orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară”.

Cu toate acestea, art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții stabilește că, „construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate”.

În ceea ce privește înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor, art. 37 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 prevede că aceasta se faceîn baza unui certificat de atestare eliberat de autoritatea locală emitentă a autorizației de construire, care să confirme că edificarea construcțiilor s-a efectuat conform autorizației de construire și că există proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

Prin urmare, persoanele care construiesc pe un teren, fără autorizație nu pot obține dreptul de proprietate asupra noilor construcții, în temeiul accesiunii imobliliare artificiale (ca modalitate de dobândire a proprietății).

Ordinul de protectie

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

ordin restrictie

In cazul violenţei domestice manifestata printr-una sau mai multe forme de violenta (verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială, spirituală), persoana agresata are la dispozitie doua masuri de protectie a integritatii fizice, psihice si a libertatii: ordinul de protecţie provizoriu emis de politie si ordinul de protectie emis de judecatorul competent, conform dispozitiilor legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.

Ordinul de protecţie provizoriu se emite de către poliţiştii care constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică in baza evaluării situaţiei de fapt si a completarii formularului de evaluare a riscului.

Daca din analiza probelor si a completarii formularului nu reiese ca sunt intrunite conditiile emiterii ordinului de protecţie provizoriu, poliţiştii au obligaţia de a informa persoanele care susţin că sunt victime ale violenţei domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecţie.

Ordinul de protecţie provizoriu cuprinde obligatoriu menţiuni cu privire la: date care să asigure identificarea agresorului si a victimei, motivele de fapt care au determinat dispunerea acestuia şi indicarea probelor pe baza cărora a fost evaluată situaţia de fapt, data şi ora la care începe si inceteaza aplicarea măsurilor de protecţie.

Prin ordinul de protecţie provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile de la data emiterii sale, una ori mai multe măsuri de protecţie, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligaţii sau interdicţii:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei şi a copiilor în locuinţa comună;

c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia;

d) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;

Ordinul de protecţie provizoriu se comunică agresorului şi victimei.

Confirmarea ordinului se face de parchetul de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis si isi are domiciliul victima, în termen de 24 de ore de la data emiterii.

Procurorul poate dispune menţinerea sau incetarea măsurilor de protecţie dispuse de poliţie. In cazul confirmarii ordinului, procurorul inainteaza judecătoriei competente cererea pentru emiterea ordinului de protecţie.

Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului.

RESTITUIREA SUMELOR ACHITATE CU TITLU DE TAXE JUDICIARE DE TIMBRU

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

tx timbru

Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă ÎCCJ sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Restituirea taxei de timbru este regelmentată de art.45 din OUG nr. 80/2013, precum și art. 148-151 Cod procedură civilă. Dreptul de a solicita restituirea putându-se exercita în termen de un an de la data naşterii sale.

Potrivit acestor reglementări, se depune o cerere de restituire adresată  instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea. În cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă ÎCCJ, cererea de restituire se adresează acestuia. Ulterior, pentru restituirea taxei judiciare de timbru ce i se cuvine, persoana interesată trebuie să depună cererea de restituire soluţionată de instanţa de judecată la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată taxa. În cerere trebuie să se precizeze datele de identificare ale persoanei respective şi modalitatea de restituire a banilor (în cont bancar, în numerar sau prin mandat poştal).

Cazuri în care taxele judiciare de timbru se restituie. Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie în următoarele situații:

-când taxa plătită nu era datorată;

-când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;

-când acţiunea corect timbrată a fost sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;

-când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat;

-când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;

-în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române;

-când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici;

-în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;

-în alte cauze expres prevăzute de lege.

Limite. În situațiile în care acțiunea a fost anulată, reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat, participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă, se restituie jumătate din taxa plătită. Iar în cazul în care contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei. De asemenea, când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici, se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluţionat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Menționăm că, taxele judiciare de timbru plătite pentru cereri şi acţiuni anulate ca insuficient timbrate nu se restituie.

Procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru este prevăzută de  Ordinul nr. 1918/2013 / 65/2014 care stabilește modelul și conținutul formularelor necesare restituirii a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru.

HG nr. 171/2019 privind stabilirea zilei de 30 aprilie 2019 ca zi liberă

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Monitorul oficial nr. 249 din 01.04.2019  

 

Actul normativ stabilește data de 30 aprilie 2019 ca fiind zi liberă pentru personalul din instituțiile și autoritățile publice.

Timpul de lucru aferent acestei zile libere va fi recuperat prin prelungirea corespunzătoare a programului de lucru până în data de 31 mai din 2019.

Aceste instituții publice vor efectua planificările aferente. Nu se acordă zi liberă acelor activități care au caracter de continuitate, unde activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului.

Nu se acordă zi liberă personalului din cadrul instanțelor judecătorești ce au stabilite procese în data de 30 aprilie 2019 și nu se acordă zi liberă participanților la aceste procese.

Prezenta hotărâre nu dispune asupra salariaților din mediul privat. Aici angajatorii pot stabilii programul de lucru.