Facilități fiscale în cazul sponsorizării asociațiilor/fundațiilor

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Ce este sponsorizarea?

Sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susţinerea unor activităţi fără scop lucrativ desfăşurate de către una dintre părţi, denumită beneficiarul sponsorizării [art.1 alin.(1) din Legea nr.32/1994].

Poate fi beneficiar al sponsorizării (art.4 din Legea nr.32/1994):

a)     orice persoană juridică fără scop lucrativ, care desfăşoară în România sau urmează să desfăşoare o activitate în domeniile: cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific – cercetare fundamentală şi aplicată, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecţiei drepturilor omului, medico-sanitar, de asistenţă şi servicii sociale, de protecţia mediului, social şi comunitar, de reprezentare a asociaţiilor profesionale, precum şi de întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice;

b)     instituţiile şi autorităţile publice, inclusiv organele de specialitate ale administraţiei publice în domeniile enumerate la lit.a);

c)     emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum şi cărţi ori publicaţii din domeniile definite la lit.a);

d)     orice persoană fizică cu domiciliul în România a cărei activitate în unul dintre domeniile prevăzute la lit. a) este recunoscută de către o persoană juridică fără scop lucrativ sau de către o instituţie publică ce activează în domeniul pentru care se solicită sponsorizarea.

Contractul de sponsorizare se incheie in forma scrisa, cu specificarea obiectului, valorii si duratei sponsorizarii, precum si a drepturilor si obligatiilor partilor.

Facilități fiscale

Potrivit art.8 din Legea nr.32/1994, persoanele fizice sau juridice române, care efectuează sponsorizări beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor, dar nu mai mult de 5% din baza impozabilă. Persoanele fizice sau juridice străine, care datorează statului român, conform legislaţiei în vigoare, un impozit pentru un venit realizat în România şi care efectuează sponsorizări sau acte de mecenat, beneficiază, de asemenea, de reducerea bazei impozabile cu echivalentul în lei al sponsorizării sau al actului de mecenat, calculat la cursul de schimb valutar al zilei, la data efectuării transferului de proprietate, în aceleaşi cote aplicate persoanelor fizice sau juridice române, conform alineatelor precedente.

Totodată, sumele primite din sponsorizare sunt scutite de plata impozitului pe venit (art.9). Aceeaşi prevedere se aplică şi bunurilor materiale primite prin sponsorizare.

Facilitățile fiscale nu se acordă în cazul sponsorizării efectuate de către rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv.

Codul Fiscal stabileşte tratamentul fiscal general al sponsorizării, precum şi facilităţile fiscale de care beneficiază sponsorii.

În temeiul prevederilor art.15 alin.(2) lit.e) din Codul fiscal, în cazul organizaţiilor nonprofit, organizaţiilor sindicale, organizaţiilor patronale, la calculul rezultatului fiscal, următoarele tipuri de venituri sunt venituri neimpozabile: [...] donaţiile, precum şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare/mecenat.

De asemenea, potrivit art. 25 alin.(4) lit.i), cheltuielile de sponsorizare [...], acordate potrivit legii nu sunt cheltuieli deductibile, ci se scad sumele aferente din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:

  1. valoarea calculată prin aplicarea a 0,5% la cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină potrivit normelor;
  2. valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.

Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

Având în vedere necesitatea asigurării finanţării activităţii entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult care sunt furnizori de servicii sociale acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat, prin stimularea microîntreprinderilor de a efectua sponsorizări pentru susţinerea acestor entităţi şi prin majorarea cotei ce poate fi distribuită din impozitul pe venit datorat, la 3,5%, aceste prevederi vor suferi modificări începând cu data de  1 aprilie 2019, potrivit art. VI lit. b) din Legea nr. 30/2019.

Astfel, începând cu data de  1 aprilie 2019, în cazul sponsorizărilor efectuate către entităţi persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unităţi de cult, sumele aferente acestora se scad din impozitul pe profit datorat, doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

În aceste condiții, se înființează Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Acest registru  se organizează de A.N.A.F., este public și se afișează pe site-ul acestei instituții. Inscrierea în acest registru se va efectua la solicitarea entității, dacă sunt îndeplinite anumite condiții prevazute de Legea nr. 30/2019 și anume:

a)      desfăşoară activitate în domeniul pentru care a fost constituită, pe baza declaraţiei pe propria răspundere;

b)     şi-a îndeplinit toate obligaţiile fiscale declarative prevăzute de lege;

c)      nu are obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, mai vechi de 90 de zile;

d)     nu a fost declarată inactivă, potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală.

Exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Potrivit art. 1 alin.(1) lit.a) din Legea nr.52/2011, zilierul este persoana fizică, cetăţean român sau străin, ce are capacitate de muncă şi care desfăşoară activităţi necalificate cu caracter ocazional, pentru un beneficiar, contra unei remuneraţii.

Activităţi cu caracter ocazional reprezintă activităţile care se desfăşoară în mod întâmplător, sporadic sau accidental, care nu au caracter permanent.

Munca necalificată cu caracter ocazional se poate presta în următoarele domenii prevăzute în Clasificarea activităţilor din economia naţională, actualizată:

a)      agricultură, vânătoare şi servicii anexe – diviziunea 01;

b)     silvicultură, cu excepţia exploatări forestiere – diviziunea 02;

c)      pescuit şi acvacultură – diviziunea 03;

d)     colectarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor nepericuloase – clasa 3821 şi clasa 3811;

e)      recuperarea materialelor – grupa 383;

f)       comerţ cu ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor vii – grupa 462;

g)      activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor – grupa 823;

h)     publicitate – grupa 731;

i)        ) activităţi de interpretare artistică – spectacole – clasa 9001, activităţi-suport pentru interpretarea artistică – spectacole – clasa 9002 şi activităţi de gestionare a sălilor de spectacole – clasa 9004;

j)       activităţi de cercetare-dezvoltare în biotehnologie – clasa 7211, activităţi de cercetare-dezvoltare în alte ştiinţe naturale şi inginerie – clasa 7219;

k)     activităţi de cercetare-dezvoltare în ştiinţe sociale şi umaniste – clasa 7220 (săpături arheologice);

l)        activităţi de întreţinere peisagistică – plantarea, îngrijirea şi întreţinerea de parcuri şi grădini, cu excepţia facilităţii de locuit particulare – clasa 8130;

m)   creşterea materialului săditor – creşterea plantelor ornamentale, inclusiv gazon pentru transplantare, operaţiuni de îngrijire/curăţare a pomilor, activităţi ale pepinierelor, cu excepţia celor pentru arbori de pădure – clasa 0130;

n)     activităţi ale grădinilor zoologice, botanice şi ale rezervaţiilor naturale – clasa 9140;

o)      creşterea şi reproducţia animalelor semidomesticite şi a altor animale – clasa 0149;

p)     hoteluri şi alte facilităţi de cazare – diviziunea 55; facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată – clasa 5520 – tabere de copii (organizate de Ministerul Tineretului şi Sportului, direct sau prin unităţile din subordinea acestuia);

q)     facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată – clasa 5520 – cabane;

r)      activităţi ale bazelor sportive – clasa 9311;

s)       activităţi ale cluburilor sportive – clasa 9312;

t)       activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente – diviziunea 5621.

Conform art.3 din lege, raportul de muncă dintre zilier şi beneficiar se stabileşte prin acordul de voinţă al părţilor, fără încheierea, în formă scrisă, a unui contract individual de muncă.

Durata activităţii ocazionale este de minimum o zi, corespunzător cu 8 ore de muncă.Durata zilnică de executare a activităţii unui zilier nu poate depăşi 12 ore.Niciun zilier nu poate presta activităţi pentru acelaşi beneficiar pe o perioadă mai lungă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic.

Beneficiarul trebuie să înfiinţeze Registrul de evidenţă a zilierilor, care se completează înainte de începerea activităţii. Beneficiarul va înainta lunar, până cel târziu la data de 5 a fiecărei luni, către inspectoratul teritorial de muncă unde îşi are sediul, un extras al Registrului de evidenţă a zilierilor conţinând înregistrările din luna precedentă. Transmiterea extrasului se poate face şi pe suport electronic.

Plata remuneraţiei se realizează la sfârșitul fiecărei zile. Aceasta se poate realiza și cel mai târziu la sfârşitul săptămânii sau al perioadei de desfăşurare a activităţii, dar numai cu acordul exprimat în scris de către zilier şi beneficiar. Cuantumul remuneraţiei brute orare nu poate fi mai mic decât valoarea/oră a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Plata impozitului pe venit datorat pentru activitatea prestată de zilier este în sarcina beneficiarului. Cuantumul impozitului este de 16% calculat la remuneraţia brută. Pentru veniturile realizate din activitatea prestată de zilieri nu se datorează contribuţiile sociale obligatorii nici de către zilier, nici de către beneficiar.

Consilier juridic,

Cristina Casian

RAPORTUL DE EVALUARE A IMOBILULUI

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+
  1. Ce este Raportul de evaluare?

Raportul de evaluare a unui imobil exprimă opinii cu privire la valoarea unei proprietăți imobiliare. Acestea sunt întocmite de către evaluatorii autorizați, care dețin specializarea EPI (Evaluarea Proprietății Imobiliare) și sunt membri ANEVAR.

Activitatea de evaluare din România este reglementată prin OG Nr. 24/2011.

Evaluatorii autorizați sunt solicitați să evalueze apartamente în bloc sau în case, case cu teren, terenuri libere, clădiri de birouri, mall-uri, hoteluri, proprietăți industriale, ferme agricole și altele. Un raport de evaluare poate fi solicitat atunci când proprietatea este vândută, închiriată, ipotecată sau asigurată, în scopul stabilirii valorii impozabile sau pentru raportare financiară etc.

Procesul de evaluare reprezintă o procedură sistematică pe care un evaluator o urmează pentru a formula o concluzie bine documentată, credibilă, privind valoarea unei proprietăți imobiliare, procedură finalizată, de regulă, prin emiterea unui document numit raport de evaluare. În general, obiectivul misiunilor de evaluare este de a emite o concluzie cu privire la valoarea de piață. Pentru estimarea valorii proprietății imobiliare se pot aplica una sau mai multe dintre cele trei abordări recunoscute: abordarea prin piață, abordarea prin venit și abordarea prin cost.

Pentru estimarea valorii de piață a unei proprietăți imobiliare de tip rezidențial, cel mai des utilizată este abordarea prin piață. În cadrul acesteia, prețurile unor proprietăți cu caracteristici asemănătoare sunt comparate și ajustate pentru diferențele constatate între caracteristicile acestora și cele ale proprietății subiect. Rezultatele acestei comparații sunt analizate și este formulată concluzia privind valoarea proprietății subiect sau intervalul de valori în care aceasta se află.

Rapoartele de evaluare sunt utilizate de obicei de către:

• Instituții financiare (băncile sau firmele de asigurare etc.)

• Vânzător sau cumpărător

• Primării / Direcții de impozite și taxe

• Departamentul financiar al societății deținătoare

• Auditori, avocați, consultanți etc.

Raportul de evaluare poate fi utilizat doar în scopul declarat în termenii de referință, de către utilizatorii desemnați în raport. De exemplu, dacă scopul declarat este garantarea unui împrumut, raportul de evaluare nu poate fi utilizat pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii sau pentru stabilirea valorii de asigurare. Scopul evaluării determină utilizarea unor standarde și metode specifice care pot să nu fie adecvate pentru alt scop.

  1. Implicații fiscale
  2. Stabilirea impozitului pe clădiri aflate în proprietatea persoanelor fizice

Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3%, conform hotărârii consiliului local, asupra valorii care poate fi rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă [art.458 alin.(1) din Codul fiscal].

Rapoartele de evaluare în scopul stabilirii impozitului pe clădiri pot fi verificate de autorităţile locale în conformitate cu standardele de evaluare în vigoare la data evaluării (pct.40 Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal). În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, rapoartele de evaluare se depun în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declaraţia contribuabilului, până la primul termen de plată din anul de referinţă.

Pentru clădirie rezidențiale nu se vor intocmi rapoarte de evaluare.

  1. Stabilirea impozitului pe clădiri aflate în proprietatea persoanelor juridice

Pentru stabilirea impozitului pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul.

Această valoare poate rezultata și dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării.

Pentru clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.

Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2%-1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a clădirii (art.460 din Codul fiscal).

Raportul de evaluare se actualizează o dată la 3 ani. În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.

În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri crește de la 0,08% – 0,2% sau 0,2% – 1,3% la  5%, aspect reglementat prin art. 460 alin. (8). Astfel, pentru a evita  majorarea impozitului/taxei pe cladiri, este în interesul contribuabilului să întocmească un raport de evaluare pentru depunerea acestuia la D.G.I.T.L., odată la 3 ani.

OpANAF nr. 114/2019 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a contractelor de locaţiune, precum şi a modelului şi conţinutului formularului „Cerere de înregistrare a contractelor de locaţiune“

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Monitorul oficial nr. 109 din 12.02.2019 

    Actul normativ aprobă procedura declarării contractelor de chirie, arendă, locație de gestiune, denumite generic contracte de locațiune, la Autoritatea fiscală.

Declararea acestor contracte nu este obligatorie, fiind la latitudinea proprietarului de drept. Posibilitatea declarării contractelor la Autoritatea fiscală este prevăzută de art. 1798 din Codul civil.

În momentul în care, un contract de locațiune întocmit sub semnătură privată este înregistrat la organul fiscal, acesta este titlu executoriu pentru plata chiriei la termenul și în condițiile stabilite în contract.

Ordinul instituie modelul cererii de înregistrare a contractelor de locațiune, precum și modelul registrului contractelor de locațiune. Persoanele interesate depun cererea la organul fiscal unde persoana juridică este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe sau în cazul persoanelor fizice la organul fiscal, unde persoana fizică își are domiciliul.

În cazul în care proprietarul imobilului este persoană nerezidentă, cererea de înregistrare a contractului se depune la organul fiscal din raza teritorială unde se află imobilul.

Cererea se va depune însoțită de o copie a contractului de locațiune.

Cererea poate fi depusă fie la registratura organului fiscal, fie prin transmitere electronică. În cazul în care se depune la registratură în format hârtie, aceasta trebuie să fie în două exemplare.

Modificările aduse contractului de locațiune sau încetarea acestuia se vor înregistra la organul fiscala urmând aceeași procedură.

Ordin ANAF nr. 167 din 30 Ianuarie 2019 pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.856/2017

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 

 

Ordin ANAF nr. 167 din 30 Ianuarie 2019 pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.856/2017 privind stabilirea criteriilor pentru evaluarea riscului fiscal în cazul înregistrării și anulării înregistrării în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, pentru aprobarea Procedurii privind evaluarea riscului fiscal pentru persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată potrivit art. 316 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (12) lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru aprobarea Procedurii de înregistrare, la cerere, în scopuri de taxă pe valoarea adăugată potrivit art. 316 alin. (12) lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru aprobarea Procedurii de anulare, din oficiu, a înregistrării în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a persoanelor impozabile care prezintă risc fiscal ridicat potrivit art. 316 alin. (11) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

 

 Monitorul Oficial nr. 0080 din 31 ianuarie 2019

   Actul normativ analizat se adresează operatorilor economici ce nu se încadrează în categoria de risc fiscal ridicat, ce doresc să se înregistreze în scopuri de TVA.

Aceștia vor putea să obțină codul de înregistrare în scopuri de TVA chiar în ziua depunerii documentației. În acest sens, vor transmite electronic o declarație pe propria răspundere al cărui format a fost adoptat prin prezentul ordin.

Declarația se semnează olograf, este scanată și arhivată în fișier de tip zip, anexă la formularul pdf inteligent comunicat către ANAF.

Astfel, declarația de mențiuni formular 010 se va depune împreună cu dovada transmiterii declarației pe propria răspundere, iar în aceeași zi va fi emisă decizia de înregistrare în scopuri de TVA.

Foarte important: în termen de 15 zile vor fi efectuate analize de risc asupra documentelor depuse, iar dacă declarațiile nu sunt corecte sau nu reflectă realitatea, se va trece la o inspecție efectuată de direcția Antifraudă.

Formatul declarației pe propria răspundere conține declarații și informații similare cu cele deja existente și în perioada anterioară, când se stabilea riscul fiscal, dintre care amintim:

  • Persoana fizică ce reprezintă societatea în calitate de administrator, asociat sau acționar, să nu fi fost participant la alte societăți aflate în insolvență, cu datorii fiscale restante mai mari de 50.000 lei.
  • Persoana fizică solicitantă, reprezentantă a societății, să nu aibă înscrise în cazierul fiscal, infracțiuni de natură fiscală.

Declarația trebuie dată de administratori sau de către asociați ce dețin mai mult de 25% din capitalul social.

Apreciem pozitive efectele acestui act normativ, ce reduce perioada birocratică de obținere a unei înregistrări în scopuri de TVA.