Ordinul ANAF nr. 2937 din 23 Noiembrie 2018 pentru aprobarea Metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili persoane fizice în contul unic și de stingere a obligațiilor fiscale.

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 Monitorul Oficial nr. 1005 din 27 noiembrie 2018

 

Ordin ANAF nr. 2936 din 23 Noiembrie 2018 pentru aprobarea Nomenclatorului obligațiilor fiscale care se plătesc în contul unic de contribuabili persoane fizice

Monitorul Oficial nr. 1006 din 28 noiembrie 2018

   Se adresează persoanelor fizice ce au de plată impozite pentru veniturile extrasalariale atât pentru veniturile și contribuțiile la asigurările sociale declarate în baza declarației unice cât și pentru impozitele și contribuțiile perioadei anterioare.

Principala modificare constă în introducere conturilor unice în baza codului numeric personal sau a codului de identificare fiscală ale persoanelor fizice.

Potrivit Ordinului nr. 2936 se plătesc în contul unic următoarele:

a)      Impozitul pe venit, aferent declarației unice;

b)      Contribuția la asigurările sociale – pensii aferente declarației unice;

c)      Contribuția la asigurările de sănătate aferente declarației unice.

Prin Ordinului nr. 2937 se introduce procedura efectivă de distribuire a plăților din contul unic.

Se utilizează contul unic doar pentru veniturile estimate/realizate după 01 ianuarie 2018.

Pentru obligațiile fiscale plătite de persoanele fizice pentru veniturile realizate până la 31 decembrie 2017, se utilizează conturile bugetare existente.

Practic, contul unic funcționează doar pentru impozitele datorate de persoanele fizice pentru veniturile realizate începând cu anul 2018.

Persoanele fizice plătesc obligațiile fiscale datorate declarate prin declarația unică în contul unic de disponibil 55.04, sume reprezentând impozit pe venit și contribuții sociale în curs de distribuire, deschis pe codul numeric personal / numărul de identificare fiscală, al contribuabilului, din cadrul Trezoreriei statului.

Sumele încasate în acest cont unic sunt distribuite proporțional cu sumele plătite în conturile:

  1. 20.A.03.51.00 – Impozit pe venit aferent declarației unice;
  2. 22.A.21.48.00 – Contribuții sociale aferente declarației unice;
  3. 26.A.21.49.00 – Contribuții de asigurări sociale de sănătate aferente declarației unice

Sumele distribuite în aceste conturi sting obligațiile fiscale în următoarea ordine:

a)      Toate obligațiile fiscale principale;

b)      Toate obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor principale stinse.

Contribuabilul va fi înștiințat de modul în care s-a efectuat stingerea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul scadent al următoarelor impozite datorate la plată. Înștiințarea se poate face doar dacă s-a optat pentru această procedura.

Procedura aduce și câteva excepții sau situații punctuale, cum ar fi:

a)      Efectuarea unei compensări;

b)      Existența unor înlesniri la plată;

c)      Existența unor eșalonări la plată;

d)     Existența unor executări silite.

Decizia Curții Constituționale Nr. 586 din 25 septembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 

Decizia Curții Constituționale Nr. 586 din 25 septembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

 

 Monitorul oficial nr. 983 din 20.11.2018

   Decizia are ca obiect analiza constituționalității unui temei normativ ce reglementează scutirea la impozitul pe profit pentru veniturile realizate de un contribuabil persoană juridică română din vânzarea părților sociale și acțiunilor (participațiilor) deținute la o societate dintr-un alt stat membru sau deținute la o societate situată într-un stat cu care România are semnată Convenție de evitare a dublei impuneri, venituri reglementate de art. 23 lit. i), astfel:

vi) veniturile din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă la data evaluării/ reevaluării/ vânzării/ cesionării inclusiv contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare.

Nu intră sub incidența acestor prevederi veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România nu are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri;

Curtea a constatat că există o diferențiere între categoriile de contribuabili, dar și dreptul exclusiv al legiuitorului de a acorda scutiri de impozite unor categorii de contribuabili în raport de situația economică financiară a țării.

Totodată, Curtea reține din jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului ce stabilește că statul ce adoptă un „just echilibru” între cerințele interesului general și drepturile fundamentale ale omului, statul se bucură de o marjă largă de apreciere în materie fiscală. În acest sens, contestația cu privire la legalitatea constituțională a prevederilor de la art. 23 lit. i) din Codul fiscal este respinsă ca fiind neîntemeiată.

În concluzie, se constată că este constituțională impozitarea veniturilor din cedarea participațiilor deținute la societăți din alte state membre la calculul impozitului pe profit, când procentul de deținere este mai mic de 10%.

În aceste condiții, decizia se aplică și altor situații reglementate de același art. 23 din Codul fiscal, în sensul că sunt constituționale prevederile prin care sunt impozitate veniturile din dividende, veniturile din lichidarea unor persoane juridice străine, când există un procent de deținere mai mic de 10%, chiar dacă societatea este într-un alt stat membru sau dintr-un stat cu care România a Convenție de evitare a dublei impuneri.

Procedura cu privire la acordarea despagubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a unui fenomen meteorologic nefavorabil, ori in caz de calamitate naturala, pentru sectorul agricol

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 

 

Procedura cu privire la acordarea despagubirilor fermierilor pentru prejudiciile cauzate culturilor agricole ca urmare a unor fenomene meteorologice nefavorabile (ex: indundatii abundente, seceta, etc.) presupune parcurgerea unor anumite etape, intrucat este necesar ca, in vederea acordarii acestor despagubiri, sa fie declarata starea de calamitate naturala pe perioada in cauza, prin Horatarare a Guvernului.

De asemenea, aceste despagubiri nu vor putea fi accesate in lipsa unei estimari efectuate de catre o comisie speciala la nivel de unitate administrativ-teritoriala.

Ulterior abrogarii Legii nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, in vigoare de la 23 august 2002 până la 01 ianuarie 2011 şi înlocuita de Ordonanţă 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, cadrul normativ in ce priveste modalitatea de acordare a despagubirilor in caz de calamitati naturala in agricultura este lacunar.

Prevederile legale referitoare la procedura de notificare a autoritatilor publice si modalitatea acordarii despagubirilor nu au fost inlocuite ulterior abrogarii celor vechi, Ordonanta nr.14/2010cuprinzand numai reglementări în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier pentru perioada 2007-2013. Incepand cu anul 2014, legislatia interna nu este nici completa, nici previzibila.

Pentru a identifica normele aplicabile incepand cu anul 2014, este necesar sa se observe legislatia europeana in domeniu: Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006, privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii care își desfășoară activitatea în domeniul producției de produse agricole și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 70/2001, precum si Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020, 2014/C 204/01.

Astfel, confrom art.11 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006: „Ajutoarele destinate despăgubirii fermierilor pentru pierderile de plante, animale sau clădiri ale exploatației, cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale, sunt compatibile cu piața comună în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din tratat și sunt exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din tratat, în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (2)-(6), (9) și (10) din prezentul articol în ceea ce privește plantele sau animalele și la alineatele (3)-(8) și (10) din prezentul articol în ceea ce privește clădirile agricole”. In continuare, alin.(7) prevede ca „fenomenul meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unui dezastru natural trebuie recunoscut oficial ca atare de către autoritățile publice.”

Prin urmare, pentru ca fermierii sa poata beneficia de despagubiri pentru pierderile cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile, de ex: inundatii, seceta, etc., este necesar ca starea de calamitate naturala sa fie declarata prin Hotarare de Guvern, prin care sa se stabileasca intensitatea fenomenului meteorologic, sa se estimeze intinderea prejudiciilor cauzate si cuantumul despagubirilor ce vor fi acordate fermierilor.

In lipsa unei Hotarari de Guvern, persoanele care desfasoara activitati agricole nu vor putea beneficia de despagubiri pentru prejudiciile pe care le-au suferit. Anterior, Legea nr.381/2002 și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate  prin Ordinul nr.419/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei și Pădurilor, prevedeau o procedură prealabilă sesizării Guvernului pentru declararea stării de  calamitate naturală prin hotărâre, atât pentru constatarea și evaluarea pagubelor produse  de  calamităţile naturale, cât și pentru stabilirea nivelului despăgubirilor  cuvenite producătorilor agricoli afectaţi.

In prezent, procedura prealabila ce trebuie indeplinita in vederea constatarii starii de calamitate naturala nu mai este reglementata, aplicandu-se in acest caz normele privind administratia publica.

Astfel, Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului in art.23 prevede faptul ca: Prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, după caz, convocarea unei şedinţe extraordinare a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti în cazuri care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea ordinii şi liniştii publice”. De asemenea, Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, in sectiunea privind functionarea consiliului judetean, la art.94 prevede urmatoarele: „(2) Consiliul judeţean se poate întruni şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresată preşedintelui consiliului judeţean, în cazuri excepţionale care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea ordinii şi liniştii publice.”

Asemanator, Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020, 2014/C 204/01, prevad, in sectiunea 1.2.1. intitulata Ajutoarele pentru compensarea pagubelor provocate producției agricole sau mijloacelor de producție agricolă și pentru prevenirea pagubelor, dispozitii cu carater general cu privire la modalitatea acordarii despagubirilor de catre statele membre.

Subsectiunea 1.2.1.1., (327) din actul mentionat prevede urmatoarele: Comisia consideră că ajutoarele pentru repararea pagubelor provocate de calamități naturale sau de evenimente excepționale sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) din tratat în cazul în care acestea respectă condițiile prezentate în continuare”. Conditiile prealabile mentionate in vederea posibilitatii acordarii ajutoarelor de stat in astfel de situatii sunt ca:

-          autoritatea competentă a statului membru sa recunoasca în mod oficial evenimentul ca fiind o calamitate naturală sau un eveniment excepțional si

-          sa existe o legătură de cauzalitate directă între calamitatea naturală sau evenimentul excepțional și pagubele suferite de întreprindere.

Comisia stabileste in continuare faptul ca pagubele includ următoarele:

-          pagube materiale aduse activelor, de exemplu, clădiri ale exploatației agricole, echipamente și utilaje, stocuri și mijloace de producție;

-          pierderea de venit care rezultă din distrugerea totală sau parțială a producției agricole și a mijloacelor de producție.

In ce priveste continutul acestor forme de ajutor de stat, Orientarile CE prevad faptul ca sunt costuri eligibile cele rezultate din pagubele suferite ca o consecință directă a unei calamități naturale sau unui eveniment extraordinar, evaluate fie de către o autoritate publică, de un expert independent recunoscut de autoritatea competentă sau de către o firmă de asigurări.

Anterior, Legea nr.381/2002 prevedea faptul ca procedura prealabila de constatare a pagubelor suferite presupunea sa fie facuta „în prezenţa producătorului agricol afectat şi a unei comisii numite de prefectul judeţului, la propunerea directorului general al direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, comisie formată pe plan local din primar, unul sau doi specialişti de la centrul agricol ori, după caz, de la circumscripţia sanitară veterinară zonală şi un delegat din partea organelor judeţene ale Ministerului Finanţelor Publice”.Rezultatul constatărilor şi documentele întocmite în acest scop, în dublu exemplar, semnate de către persoanele implicate în constatarea pagubelor, nominalizate la art. 9, se centraliza la direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară judeţeană şi a municipiului Bucureşti şi la prefectura judeţului.Ulterior, direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti aveau obligaţia ca în termen de 3 zile de la data centralizării documentelor respective să trimită o informare detaliată Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. Sumele urmau a fi aprobate de catre Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor si inaintate Guvernului, in vederea declararii starii de calamitate naturala.

In prezent, asa cum s-a mentionat, atributiile de constatare si evaluare a pagubelor revin administratiei publice, prin institutia prefectului si consiliile judetene.

In ce priveste procedura de reducere a normei de venit pentru persoane fizice care desfăşoară activităţi agricole, individual sau într-o formă de asociere, este prevazuta de Ordinul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1863/20163. Ordinul mentionat stabileste faptul ca persoanele mentionate „beneficiază de reducerea normei de venit, proporţional cu pierderea înregistrată, în cadrul anului fiscal curent, ca urmare a unor fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale, precum îngheţul, grindina, poleiul, ploaia abundentă, seceta şi inundaţiile, precum şi a epizootiilor, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) venitul net se stabileşte pe bază de norme de venit; 

b) pierderea afectează peste 30% din suprafeţele destinate producţiei agricole vegetale sau din animalele deţinute, pe fiecare categorie de produse vegetale sau categorie de animale, prevăzută la art. 105 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale; 

c) persoana fizică/asocierea fără personalitate juridică a depus formularul 221 “Declaraţie privind veniturile din activităţi agricole impuse pe bază de norme de venit”. În declaraţie, contribuabilii înscriu suprafeţele destinate producţiei agricole vegetale şi efectivele de animale, fără a se lua în considerare pierderea înregistrată, ca urmare a evenimentelor prevăzute la art. 106 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Constatarea pagubelor şi evaluarea pierderilor se fac, la cererea persoanelor fizice/asocierilor fără personalitate juridică, de o comisie numită prin ordin al prefectului judeţului/municipiului Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 106 alin. (6) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.”

In schimb, in cazul persoanelor juridice nu exista reglementari in materie, in afara de prevederile europene care se aplica cu caracter general.

Prin urmare, raman aplicabile prevederile legislatiei europene, impreuna cu legislatia interna in materie. De asemenea, pentru situatiile de urgenta generate de fenomene meteorologice periculoase, se va face aplicarea Ordinului nr. 1422/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă şi poluări marine în zona costieră.

Consilier juridic

Bilba Daria

OUG nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

OUG nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

  Monitorul oficial nr. 963 din 15.11.2018

   Actul normativ analizat astăzi aduce mai multe modificări punctuale, iar cele adecvate activității financiar contabile sunt:

1)      Se modifică Codul muncii în sensul că prin Hotărâre de Guvern poate fi stabilit salariul minim diferențiat în funcție de nivelul de studii și în funcție de vechimea în câmpul muncii.

2)      În perioada 01 ianuarie – 31 decembrie 2019 valoarea unui punct de amendă este tot suma de 145 lei (nu se actualizează cu nivelul salariului minim).

Facturile emise pentru utilitatile publice – titluri executorii

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 

Incepand cu data de 26 noiembrie 2016 a intrat in vigoare Legea nr.255/2016 care stabileste faptul ca facturile emise pentru utilitatile publice devin titluri executorii.

 

Legea nr.225/2016 modifica si completeaza Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice, introducand, prin art.67, un nou alineat la art.42 al Legii nr.51/2006, avand urmatorul cuprins: “(61) Factura emisa pentru serviciile de utilitati publice constituie titlu executoriu.”

Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice prevede serviciile ce fac parte din aceasta categorie, in art.1 alin.(2) „In intelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilitati publice, denumite in continuare servicii de utilitati publice, sunt definite ca totalitatea activitatilor reglementate prin prezenta lege şi prin legi speciale, care asigura satisfacerea nevoilor esentiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivitatilor locale, cu privire la:

a)     alimentarea cu apa;

b)     canalizarea si epurarea apelor uzate;

c)     colectarea, canalizarea si evacuarea apelor pluviale;

d)     alimentarea cu energie termica in sistem centralizat;

e)     salubrizarea localitatilor;

f)       iluminatul public;

f1) alimentarea cu gaze naturale;

g)     transportul public local de calatori.”

Conform Legii nr.51/2006, prin operator de servicii de utilitati publice, denumit şi operator se intelege persoana juridica de drept public sau de drept privat cu capital public, privat sau mixt, inregistrata in Romania, intr-un stat membru al Uniunii Europene ori in alt stat, care asigura nemijlocit furnizarea/prestarea, in conditiile reglementarilor in vigoare, a unui serviciu de utilitati publice sau a uneia sau mai multor activitati din sfera serviciilor de utilitati publice.

Prin utilizatori se intelege persoana fizica sau juridica care beneficiaza, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilitati publice, in conditiile legii.

In general, facturile fiscale nu reprezinta titlu executoriu (atunci cand sunt emise intre persoane fizice/juridice de drept privat). Pentru a fi deschisa procedura executarii silite, urmand recurgerea la modalitatile legale in vederea recuperarii de catre creditor a sumelor aferente facturilor neachitate, este necesar sa se formuleze o cerere pe drept comun la instanta de judecata competenta sa solutioneze procesul. Ulterior, in situatia in care instanta constata ca facturile sunt valabile si exista obligatia de plata a acestora, va pronunta o hotarare in urma careia va putea fi deschisa procedura executarii silite. In procesul respectiv facturile pot fi contestate, pot fi aduse dovezi in sustinerea lipsei obligatiei de plata a debitorului.

In urma modificarilor aduse prin Legea nr.255/2016, in privinta facturilor fiscale pentru utilitati publice nu mai exista obligativitatea parcugerii acestei etape – a formularii unei cereri de chemare in judecata in instanta. Acestea devin titlu executoriu din punct de vedere legal de la momentul ajungerii la scandenta.

Codul Civil prevede modalitatile de executare silita in art.624, acestea fiind:

„1. urmarirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau apartinand tertilor tinuti sa raspunda, in conditiile legii, pentru obligatiile debitorului, in scopul indestularii creditorilor;

2. predarea catre creditor a bunurilor, prevazute in titlul executoriu, ce sunt detinute fara drept de debitor;

3. alte masuri prevazute de lege.”

Procedura executarii silite incepe numai la cererea creditorului facuta catre executorul judecatoresc. Ulterior, acesta din urma trebuie sa solicite incuviințarea executarii de catre instanța de executare, incuviintare ce poate fi facuta in momentul in care se constanta ca executorul a prezentat titlurile executorii, conform legii.

Procedura de incuviintare a cererii de executare silita nu ofera posibilitatea contestarii titlurilor/facturilor neachitate, ci este doar o verificare procedurala a dosarului de executare, in privinta legalitatii si temeiniciei acestuia.

O alta modificare adusa prin Legea nr. 255/2016 este cu privire la termenul in care este necesar sa fie achitate aceste facturi: in cel mult 15 zile calendaristice de la emitere.Astfel, alineatul (9), art.42 al Legii nr.51/2006 a fost modificat si are urmatorul cuprins: „Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data emiterii facturii.”

Anterior acestei modificari, facturile erau achitate in termen de 15 zile de la primirea acestora, moment care poate fi diferit de acela al emiterii, ca exemplu in cazul corespondentei efectuata prin posta. De asemenea, termenul se calcula, pe legea veche. pe zile lucratoare, legea noua insa modifica aceasta prevedere, urmand a se calcula in zile calendaristice.

Consilier juridic

Bilba Daria