OMFP nr. 3659 din 26 Noiembrie 2018 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare unitară a prevederilor art. 291 alin. (2) lit. e) și alin. (3) lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 Monitorul Oficial nr. 1037 din 06 decembrie 2018

   Începând cu data de 01 noiembrie 2018, s-a redus cota de TVA la procentul de 5% pentru servicii de restaurant și catering, prin adoptarea OUG nr. 89/2018, ce modifică art. 291 alin. (3) din Codul fiscal.

În același timp, legiuitorul păstrează cota de TVA de 9% pentru livrările de alimente, inclusiv pentru livrările de alimente cu amănuntul. Astfel, s-a impus ca legiuitorul să adopte norme metodologice prin care să se diferențieze foarte exact încadrarea fiscală a livrărilor de bunuri alimentare ce se încadrează în categoria serviciilor de restaurant și catering.

Prin OMFP nr. 3659/2018, legiuitorul adoptă criterii de diferențiere foarte clare și, în plus, prezintă un număr de 10 exemple, identificate frecvent în activitatea practică, pentru prezentarea modului în care se aplică legislația fiscală.

Activitatea de „servicii de restaurant și catering” este o activitate de prestări servicii din punctul de vedere al TVA, iar încadrarea în această activitate presupune existența unor servicii auxiliare.

Prin urmare, întotdeauna când se face analiza diferențierii serviciului de restaurant sau catering față de o livrare cu amănuntul de bunuri, se urmărește existența serviciilor auxiliare și doar dacă existența acestora este asigurată de persoana impozabilă, vom aplica cota redusă de 5%.

Ordinul prevede exemple concrete de servicii auxiliare, ce generează aplicarea cotei reduse de 5%, dar și de servicii conexe, ce sunt aferente doar unei livrări de bunuri alimentare.

Următoarele servicii sunt auxiliare serviciului de restaurant și catering și generează aplicarea cotei de TVA de 5%:

  • furnizarea unui cadru adecvat care permite consumul alimentelor;
  • servirea alimentelor;
  • furnizarea/punerea la dispoziţie de personal de servire, de bucătari sau de personal pentru curăţenie;
  • punerea la dispoziţie a veselei sau a tacâmurilor;
  • punerea la dispoziţie a unui mobilier adecvat consumului alimentelor, cum sunt mesele şi scaunele;
  • curăţarea sau debarasarea meselor;
  • consultanţă individuală privind alegerea alimentelor;
  • consilierea clienţilor cu privire la compoziţia şi cantitatea mâncării pentru anumite evenimente.

Următoarele categorii de servicii sunt conexe activității de livrare de bunuri alimentare ce se facturează cu cota de TVA de 9%:

  • prezentarea alimentelor la raft;
  • prepararea alimentelor;
  • transportul alimentelor la destinaţia indicată de client;
  • răcirea sau încălzirea alimentelor;
  • ambalarea alimentelor;
  • punerea la dispoziţia clientului de tacâmuri de unică folosinţă;
  • furnizarea de şerveţele de hârtie, de muştar, ketchup, maioneză sau altele similare;
  • furnizarea de cutii de gunoi;
  • prezentarea generală a ofertei/meniului.

Actul normativ aduce și câteva elemente de analiză procedurală, cum ar fi faptul că aplicarea cotei reduse de TVA de 5% nu este condiționată de existența codului CAEN pentru servicii de restaurant și catering, ci doar de activitatea în sine, iar pentru unitățile ce efectuează livrări ”pentru acasă”, dar și consumul în incinta restaurantului, facturarea se face cu cota de TVA de 5% sau de 9%, în funcție de dorința clientului exprimată la lansarea comenzii.

HG nr. 937 din 07 Decembrie 2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 Monitorul Oficial nr. 1045 din 10 decembrie 2018

 

Actul normativ reglementează salariul minim brut garantat la plată, aplicabil de la 01 ianuarie 2019, corespunzător unei luni de muncă cu program normal, în medie de 167,333 ore.

Salariul se stabilește diferențiat, astfel:

  • Suma de 2.080 lei pentru persoanele ce nu au studii superioare;
  • Suma de 2.350 lei pentru persoanele încadrate în funcții ce impun nivel de studii superioare, iar aceste persoane înregistrează o vechime în câmpul muncii în domeniul respectiv de minim 1 an.

Dacă o persoană a absolvit o facultate și are o vechime în câmpul muncii mai mare de 1 an, nu beneficiază în mod automat de un salariu minim brut de 2.350 lei, dacă este încadrată în altă activitate decât domeniul în care a absolvit studiile superioare.

Funcția prestată trebuie să impună obligația de a avea studii superioare.

Salariul minim majorat reprezintă o excepție aplicată doar pentru plata acelor persoane cu vechime mai mare de 1 an, pentru care funcția presupune studii superioare. Acest lucru înseamnă că pentru alte obligații legale, generate de utilizarea salariului minim, aceste obligații se vor raporta la suma de 2.080 lei.

În acest context, contribuțiile la asigurările sociale – pensii și sănătate, datorate de persoane fizice pentru venituri de natură extrasalarială în anul 2019, se vor determina prin aplicarea cotelor și procedurilor existente la suma de 2.080 lei.

Legiuitorul utilizează sintagma „salariu minim garantat în plată existent la data depunerii Declarației unice”, iar dacă depunerea declarației se va face până la o nouă modificare a salariului minim, atunci aceste asigurări sociale, când se datorează, se vor raporta la suma de 2.080 lei.

Suma de 2.080 lei se va avea în vedere pentru contractele cu timp parțial când nu există o excepție, la determinarea asigurărilor sociale pentru funcțiile ce nu presupun studii superioare.

Dacă funcția presupune existența unor studii superioare, cum ar fi funcția de contabil-șef într-o societate mică, la care contabilitatea este ținută prin contract de muncă cu timp parțial, și nu există o exceptare, atunci asigurările sociale vor fi recalculate la suma de 2.350 lei.

Ordin ANAF nr. 2846 din 16 Noiembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de anulare a obligațiilor de plată stabilite prin „Decizia de impunere privind contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice potrivit art. 180 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal“, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 

 Monitorul Oficial nr. 1032 din 05 decembrie 2018

   Actul normativ se adresează contribuabililor persoane fizice, ce au avut obligația depunerii declarațiilor de impunere pentru acele venituri realizate, aflate în sfera contribuției la asigurările sociale de sănătate, nu și-au îndeplinit această obligație, iar autoritatea fiscală a emis Decizie de impunere.

De exemplu, un contribuabil persoană fizică a realizat în anul 2017, venituri extrasalariale, aflate în sfera contribuției la asigurările sociale de sănătate și nu și-a depus Declarația unică aferentă anului 2017. Autoritatea fiscală cunoaște faptul că această persoană a realizat venituri în baza declarațiilor depuse de plătitorii de venit și emite Decizie de impunere pentru contribuția la asigurările sociale de sănătate.

Procedura efectivă este reglementată de Ordin ANAF nr. 1494/2018 privind stabilirea din oficiu a obligației de plată la asigurările sociale pensii și asigurările sociale de sănătate.

În cazul în care persoana fizică își îndeplinește obligația legală de depunere a Declarației unice, încetează aplicabilitatea Deciziei de impunere din oficiu, iar actul normativ analizat astăzi – Ordin ANAF nr. 2846/2018, introduce procedura efectivă de anulare a acestor decizii de impunere și reglementează formularele necesare:

Notificare privind încetarea obligațiilor de plată stabilite prin Decizie de impunere ….;

Decizie privind anularea obligațiilor de plată stabilite prin Decizia de impunere ….

Desigur, actul normativ acoperă și alte proceduri aferente anulării contribuției la sănătate, pentru decizii emise înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 18/2018 pentru modificarea Codului fiscal, cum ar fi procedurile de emitere a Deciziei de impunere prin Ordin ANAF nr. 2731/2016 privind stabilirea din oficiu a contribuției la sănătate pentru perioada anterioară anului 2016.

Legea nr. 285 din 29 Noiembrie 2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 

 Monitorul Oficial nr. 1028 din 04 decembrie 2018

   Începând cu data de 07 decembrie va intra în vigoare o altă definiție, din punct de vedere fiscal, pentru noțiunea de „clădiri”, raportându-ne la impozitul datorat bugetului local.

Astfel, clădirea reprezintă orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite, inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene.

Această nouă definiție reprezintă o modificare adusă art. 453 din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 227/2015, cu modificări ulterioare.

Actualele prevederi privind noțiunea de clădire sunt:

Clădire – orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite.

Astfel, se introduce în sfera noțiunii fiscale clădirilor și construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene, fapt pentru care proprietarii (deținătorii) acestor turbine eoliene vor achita impozit la bugetul local. Desigur, trebuie urmată procedura declarativă față de autoritatea locală.

Ordin INS nr. 1667 din 14 Noiembrie 2018 privind pragurile valorice Intrastat pentru colectarea informațiilor statistice de comerț intra-UE cu bunuri în anul 2019

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 Monitorul Oficial nr. 1030 din 04 decembrie 2018

   Pentru anul 2019, actul normativ păstrează plafoanele pentru depunerea declarației INTRASTAT, la nivelul celor din anul precedent, respectiv:

  • Pentru livrări intracomunitare suma de 900.000 lei;
  • Pentru achiziții intracomunitare suma de 900.000 lei.

Un operator economic ce a depășit în anul 2018 unul din cele două plafoane, are obligația depunerii declarației INTRASTAT, începând cu luna ianuarie 2019.

În cursul anului 2019, vor depune declarația operatorii economici care în cursul anului 2019 vor depășii plafoanele mai sus amintite, începând cu luna în care s-au depășit aceste plafoane.

Termenul de depunere pentru declarația INTRASTAT este data de 15 a lunii următoare.

Ce operațiuni se declară în declarația INTRASTAT?

Ca regulă generală, se declară toate bunurile care sosesc pe teritoriul României din alte state membre ale Uniunii Europene sau părăsesc teritoriul României cu destinaţia alte state membre ale Uniunii Europene, cum ar fi:

a)      schimburi intracomunitare de bunuri care implică transfer de proprietate şi sunt destinate utilizării, consumului, investiţiei sau revânzării;

b)      mişcări de bunuri dintr-un stat membru al Uniunii Europene către România sau mişcările de bunuri din România către alt stat membru al Uniunii Europene, fără transfer de proprietate. Spre exemplu, transferul de stocuri, mişcări de  bunuri înainte şi după procesare etc.;

c)      returnarea de bunuri;

d)     mişcări specifice de bunuri;

e)      leasing financiar;

f)       leasing operaţional cu o durată de peste 2 ani.

Ce operațiuni nu se declară în declarația INTRASTAT?

Nu se declară în INTRASTAT următoarele:

a)      comerţul cu servicii;

b)      bunuri în tranzit simplu;

c)      mişcări temporare de bunuri;

d)     mişcări de bunuri pentru/după reparaţii şi/sau întreţinere;

e)      schimbul de bunuri cu acele teritorii ale statelor membre ale Uniunii Europene ce nu aparţin teritoriului statistic al statelor membre ale Uniunii Europene;

f)       schimburi de bunuri în cadrul comerţului triunghiular, în situaţia în care bunurile nu intră pe teritoriul naţional al României din alte state membre ale Uniunii Europene sau nu sunt expediate din România către alt stat membru al  Uniunii Europene (România este al doilea stat din operația triunghiulară – cumpărător revânzător).