PFA si Microinteprinderi

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

In conformitate cu dispozitiile vechiului cod fiscal modificat prin Oug 102/2013 cat si potrivit dispozitiilor noului cod fiscal,pentru a avea statut de microintreprinderi, firmele  vor trebui sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

citeşte mai mult

Obligatia de plata TVA in cazul persoanelor fizice si juridice

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Potrivit art. 269 alin. 1 Cod fiscal, este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice care cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor liberale sau asimilate acestora precum si exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.

citeşte mai mult

Vânzarea moștenirii (drepturi succesorale)

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Noul Cod civil reglementează la art. 1747-1754 vânzarea moștenirii, care în vechiul Cod civil purta denumirea de ,,vânzarea de drepturi succesorale” și care este o varietate a contractului de vânzare-cumpărare. În ceea ce privește această vânzare a moștenirii, legiuitorul a simțit nevoia de a defini conceptul, arătând că prin moștenire se înțelege dreptul de a culege o moștenire deschisă sau o cotă din această succesiune. Ca și în cazul imobilelor, vânzarea unei succesiuni are caracter solemn, trebuind sa fie încheiată indiferent de componența bunurilor care intră în masa succesorală, în formă autentică.
Articolele despre vânzarea moștenirii din Codul civil reglementează contractul prin care titularul unui drept succesoral înstrăinează acest drept cu titlu oneros unei alte persoane, care poate fi comoștenitor sau un terț.

Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile art. 641 alin. 4 din Codul civil, potrivit cărora orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun se pot încheia doar cu acordul tuturor proprietarilor, astfel încât, pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare a unui bun în coproprietate este necesar consimtământul tuturor coproprietarilor.
Vânzarea moștenirii presupune acceptarea moștenirii de către vânzător, iar dreptul de opțiune succesorală se exercită în termenul de 1 an de la data deschiderii moștenirii (art. 1103 alin.1 Cod civil).

Pot fi vândute, sub sancțiunea nulității absolute, numai moștenirile deschise (,,nulla est viventis hereditasʺ, adică: ,,moștenirea unei persoane care este în viață este nulăʺ). Există situații în care persoana despre a cărei moştenire este vorba își manifestă voinţa cu privire la vânzarea propriei moșteniri, dar și în această situație sancțiunea aplicată este nulitatea absolută a vânzării pentru cauză imorală: vânzătorul poate dori moartea persoanei pe care o moștenește.

Dacă un succesibil își vinde drepturile sale succesorale înainte de a fi acceptat expres succesiunea, atunci vânzarea are valoarea unei acceptări tacite a succesiunii.

Obiectul vânzării moştenirii îl constituie întreg patrimoniul succesoral (ca universalitate, cuprinzând drepturi şi obligaţii corelative) sau cota-parte indiviză asupra unei universalităţi (dacă sunt mai mulţi moştenitori). Trebuie să menționăm că, dacă moştenitorul legal ori testamentar vinde bunuri succesorale privite ut singuli (şi nu patrimoniul succesoral ori o fracţiune din acesta), vânzarea va fi supusă regulilor vânzării de drept comun (fiind o vânzare-cumpărare pură şi simplă), şi nu regulilor speciale ale vânzării unei moşteniri. De exemplu, legatarul cu titlu particular vinde apartamentul (obiect al dreptului său succesoral) cu suma de 100 milioane lei, caz în care obiect al înstrăinării este un lucru individual determinat (şi nu un patrimoniu, ce constituie întotdeauna caracteristica vânzării unei moşteniri). Tot astfel, nici legatarul cu titlu particular nu este vânzatorul unui drept succesoral, deoarece nu dobândeste o universalitate sau o fracțiune din universalitate, ci bunuri determinate. Ca excepţie, „înscrisurile sau portretele de familie, decoraţiile sau alte asemenea bunuri, care nu au valoare patrimonială însemnată, dar care au pentru vânzător o valoare afectivă, se prezumă a nu fi cuprinse în moştenirea vândută”. Dacă aceste bunuri au valoare patrimonială însemnată, vânzătorul care nu şi le-a rezervat expres datorează cumpărătorului preţul lor la data vânzării.

Pentru ca vânzarea unei succesiuni să producă efectele unei vânzări, este necesar ca cel care vinde să fie adevăratul moștenitor. În cazul unui moștenitor aparent (înlăturat de la moștenire de un alt moștenitor dintr-o clasă preferabilă sau mai apropiat în grad de defunct), drepturile acestuia fiind înlăturate, se desființează și drepturile cumpărătorului, întrucât vânzătorul nu poate transmite mai multe drepturi decât ar avea.

[1]http://legeaz.net/dictionar-juridic/vanzarea-de-mostenire-drepturi-succesorale

[1]Manuela Tăbăraș, Contracte Speciale, Ed. C.H.Beck, București, 2013, p. 69

[1] I. Rosetti, Al. Băicoianu, op. cit., p. 311

[1] http://www.ziaruldeiasi.ro/recomandari-zdi/aspecte-privind-vanzarea-unei-mosteniri

[1]Florin Moțiu, Contracte Speciale în Noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, București, Ed. a II-a, 2011, p.101

[1] M. Mureșan, Curs de Contracte Speciale, op. cit. p.115-116

[1]Manuela Tăbăraș, Contracte Speciale, Ed. C.H.Beck, București, 2013, p. 70

Odată ce un bun a fost înstrăinat, pe lângă patrimoniu, vânzătorul este obligat să remită cumpărătorului toate fructele pe care le-a cules şi toate plăţile primite pentru creanţele moştenirii până la momentul încheierii contractului, preţul bunurilor vândute din moştenire şi orice bun care înlocuieşte un bun al moştenirii. În lipsă de stipulație contrară, cumpărătorul drepturilor succesorale va trebui să ramburseze vânzatorului sumele cu care acesta a achitat datorii ori sarcini ale succesiunii, precum și cheltuielile făcute cu reparațiile sau îmbunătățirile aduse bunurilor succesorale, însă nu se vor restitui taxele succesorale suportate de moștenitorul vânzător.

Cesiunea de drepturi succesorale făcută de un moștenitor altui moștenitor se consideră a produce un efect declarativ pentru că duce la lichidarea stării de indiviziune. Când această cesiune este făcută cu titlu gratuit, ea reprezintă o donație, deoarece cedentul este acela care transmite și nu defunctul, astfel că nu se produce efectul declarativ.
Terțul față de succesiune care a cumpărat drepturile succesorale de la un moștenitor este îndreptățit să vină la partajul succesoral în locul cedentului.

Cât privește pasivul (datoriile) moștenirii, vânzarea de drepturi succesorale nu poate fi opusă creditorilor, care rămân nedreptățiți să-l urmărească pe succesorul cedent, atâta timp cât ei nu au acceptat o novație prin schimbare de debitor. Vânzătorul urmărit are însă acțiunea în regres împotriva cumpărătorului drepturilor succesorale și, ca atare, și creditorul său va putea să-l urmărească pe cumpărător exercitând, prin acțiune oblică, dreptul debitorului lor (adică ale moștenitorului vânzător).

Vânzătorul de drepturi succesorale garantează cumpărătorului numai calitatea sa de moștenitor, iar nu și întinderea sau compunerea universalității transmise, dar părțile pot modifica (agrava) prin convenția lor această garanție sau o pot micșora ori înlătura, în condițiile dreptului comun al garanției contra evicțiunii (adică pierderea în tot sau în parte, de către cumpărător a dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat, ca urmare a valorificării de către vânzător sau de către o terţă persoană a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul cumpărătorului asupra aceluiaşi bun).
Prin contractul de vânzare a moștenirii, vânzătorul nu înstrăinează și calitatea sa de moștenitor care este personală și inlienabilă. Astfel, moștenitorul care a vândut succesiunea la care avea dreptul rămâne moștenitor, însă încetează a fi proprietarul patrimoniului înstrăinat.

Părțile pot da vânzării de drepturi succesorale un caracter aleatoriu, când cumpărătorul ia asupra sa toate riscurile, fără ca vânzătorul să garanteze măcar calitatea sa de moștenitor. Caracterul aleatoriu al acestui fel de contract este determinat de mărimea activului patrimonial și de cea a pasivului, pasivul trebuind să fie mai mare decât activul.
Totodată, precizăm că drepturile reale se dobândesc fără înscrierea în cartea funciară, când provin din moștenire, dar aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cazul vânzării unei moștenirii, deoarece cumpărătorul le dobândește în baza unui contract de vânzare-cumpărare, astfel că are obligația de a îndeplini formalitățile privind încheierea lor . Astfel, cumpărătorul unei moșteniri nu poate opune terțelor persoane dobândirea unor drepturi cuprinse în moștenire decât dacă a îndeplinit formalitățile cerute de lege pentru a face opozabilă dobândirea fiecăruia dintre aceste drepturi. Dacă moștenirea cuprinde imobile, cumpărătorul trebuie să-și intabuleze dreptul în Cartea funciară pentru ca acesta să fie opozabil terților.

[1]Dogaru, Olteanu, Săuleanu, Bazele dreptului civil. Contracte Speciale, Vol. IV, Ed. C. H. Beck, București, 2009, p. 79

[1] http://www.rubinian.com/dictionar_detalii

[1] http://legestart.ro/in-ce-conditii-pot-vinde-o-mostenire

[1] http://www.avocatura.com/d1086-ce-inseamna-vanzare-de-drepturi-succesorale-si-celelalte-cesiuni-de-creanta.html

[1] http://www.rubinian.com/dictionar_detalii

[1]Dogaru, Olteanu, Săuleanu, Bazele dreptului civil. Contracte Speciale, Vol. IV, Ed. C. H. Beck, București, 2009, p. 81

Referitor la fiscalitate, potrivit Codului fiscal, în înţelesul impozitului pe venit, nu sunt impozabile sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire ori donaţie. În acest sens, pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul pe venit, dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1%, calculat la valoarea masei succesorale.

Procedura de înfiinţare a asociaţiilor

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Persoanele care vor costitui asociaţia trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu a drepturilor civile, ceea ce înseamnă, în principiu, să aibă 18 ani împliniţi şi să nu fie puşi sub interdicţie prin hotărâre judecătoarescă. De precizat este şi faptul că au capacitate de exerciţiu deplină şi minorii căsătoriţi. Nu există condiţii legate de cetăţenie, domiciliu, reşedinţă, deci şi cetăţenii străini sau apatrizi pot fi fondatorii unei asociaţii în România, dacă nu s-a instituit contra lor vreo interdicţie în acest sens. Cei care vor înfiinţa asociaţia vor stabili scopul asociaţiei, obiectivele acesteia, mijloacele prin care vor acţiona pentru atingerea scopului şi denumirea pe care o va avea asociaţia. Tot aceştia vor redacta actul constitutiv şi statutul asociaţiei.

Actul constitutiv cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) datele de identificare a membrilor asociaţi: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;

b) exprimarea voinţei de asociere şi precizarea scopului propus;

c) denumirea asociaţiei;

d) sediul asociaţiei;

e) durata de funcţionare a asociaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;

f) patrimoniul iniţial al asociaţiei; activul patrimonial, în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei, este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaţilor. În cazul aportului în natură, forma autentică a actului constitutiv şi a statutului este obligatorie;

g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;

h) persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;

i) semnăturile membrilor asociaţi.

Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) elementele cuprinse în actul constitutiv, mai puţin punctele g) şi h)

b) precizarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei;

c) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;

d) drepturile şi obligaţiile asociaţilor;

e) categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei;

f) atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;

g) destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei

Următorul pas este găsirea unui sediu pentru asociaţie, care poate fi domiciliul unuia dintre fondatori, o locuinţă dintr-un codominiu, sau un spaţiu obţinut contra cost. Atestarea actelor constitutive se poat face de către un avocat sau se pot autentifica notarial.

Asociaţia trebuie să aibă şi o denumire care să nu fie folosită deja de o altă organizaţie. Pentru a cerceta acest lucru, e nevoie de o cerere adresată Ministerului Justiţiei, care emite o dovadă a disponibilităţii denumirii şi rezervă acea denumire pentru timpul necesar în mod normal de constituire a unei asociaţii.

O altă etapă este obţinerea cazierelor fiscale ale viitorilor membri fondatori de la Administraţia Finanţelor Publice, în funcţie de domiciliul fiecăruia, pentru care se percepe o taxă de 20 de lei / cazier.

Oricare dintre membri asociaţi poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul. În  termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor necesare, judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Această cerere va fi însoţită de următoarele documente:

a) actul constitutiv;

b) statutul asociaţiei;

c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;

d) dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.

Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică din oficiu, pentru evidenţa fiscală, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociaţiei, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Reprezentantul legal al asociaţiei sau un împuternicit al acestuia, va merge la Administraţia Finanţelor Publice de care aparţine sediul asociaţiei, având asupra sa actele constitutive în original şi un set de copii xerox de pe acestea, certificate de el ca fiind conforme cu originalul. După depunerea actelor necesare pentru obţinerea certificatului de înregistrare fiscală şi expirarea termenului de procesare a cererii se va primi acest certificat, care cuprinde codul de înregistrare fiscală.

Este nevoie, de asemenea, de confecţionarea unei ştampile rotunde cu denumirea asociaţiei, într-un atelier de profil, de activarea contului bancar unde a fost depus patrimoniul iniţial al asociaţiei, de achiziţionarea formularisticii financiar-contabile obligatorii, aflarea numărului de înregistrare în Registrul Naţional ONG, precum şi notificarea, în scop de evidenţă, a autorităţilor necesare, dar şi a autorităţilor publice în al cărui domeniu de competenţă activează.