ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Noul Cod civil reglementează la art. 1747-1754 vânzarea moștenirii, care în vechiul Cod civil purta denumirea de ,,vânzarea de drepturi succesorale” și care este o varietate a contractului de vânzare-cumpărare. În ceea ce privește această vânzare a moștenirii, legiuitorul a simțit nevoia de a defini conceptul, arătând că prin moștenire se înțelege dreptul de a culege o moștenire deschisă sau o cotă din această succesiune. Ca și în cazul imobilelor, vânzarea unei succesiuni are caracter solemn, trebuind sa fie încheiată indiferent de componența bunurilor care intră în masa succesorală, în formă autentică.
Articolele despre vânzarea moștenirii din Codul civil reglementează contractul prin care titularul unui drept succesoral înstrăinează acest drept cu titlu oneros unei alte persoane, care poate fi comoștenitor sau un terț.

Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile art. 641 alin. 4 din Codul civil, potrivit cărora orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun se pot încheia doar cu acordul tuturor proprietarilor, astfel încât, pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare a unui bun în coproprietate este necesar consimtământul tuturor coproprietarilor.
Vânzarea moștenirii presupune acceptarea moștenirii de către vânzător, iar dreptul de opțiune succesorală se exercită în termenul de 1 an de la data deschiderii moștenirii (art. 1103 alin.1 Cod civil).

Pot fi vândute, sub sancțiunea nulității absolute, numai moștenirile deschise (,,nulla est viventis hereditasʺ, adică: ,,moștenirea unei persoane care este în viață este nulăʺ). Există situații în care persoana despre a cărei moştenire este vorba își manifestă voinţa cu privire la vânzarea propriei moșteniri, dar și în această situație sancțiunea aplicată este nulitatea absolută a vânzării pentru cauză imorală: vânzătorul poate dori moartea persoanei pe care o moștenește.

Dacă un succesibil își vinde drepturile sale succesorale înainte de a fi acceptat expres succesiunea, atunci vânzarea are valoarea unei acceptări tacite a succesiunii.

Obiectul vânzării moştenirii îl constituie întreg patrimoniul succesoral (ca universalitate, cuprinzând drepturi şi obligaţii corelative) sau cota-parte indiviză asupra unei universalităţi (dacă sunt mai mulţi moştenitori). Trebuie să menționăm că, dacă moştenitorul legal ori testamentar vinde bunuri succesorale privite ut singuli (şi nu patrimoniul succesoral ori o fracţiune din acesta), vânzarea va fi supusă regulilor vânzării de drept comun (fiind o vânzare-cumpărare pură şi simplă), şi nu regulilor speciale ale vânzării unei moşteniri. De exemplu, legatarul cu titlu particular vinde apartamentul (obiect al dreptului său succesoral) cu suma de 100 milioane lei, caz în care obiect al înstrăinării este un lucru individual determinat (şi nu un patrimoniu, ce constituie întotdeauna caracteristica vânzării unei moşteniri). Tot astfel, nici legatarul cu titlu particular nu este vânzatorul unui drept succesoral, deoarece nu dobândeste o universalitate sau o fracțiune din universalitate, ci bunuri determinate. Ca excepţie, „înscrisurile sau portretele de familie, decoraţiile sau alte asemenea bunuri, care nu au valoare patrimonială însemnată, dar care au pentru vânzător o valoare afectivă, se prezumă a nu fi cuprinse în moştenirea vândută”. Dacă aceste bunuri au valoare patrimonială însemnată, vânzătorul care nu şi le-a rezervat expres datorează cumpărătorului preţul lor la data vânzării.

Pentru ca vânzarea unei succesiuni să producă efectele unei vânzări, este necesar ca cel care vinde să fie adevăratul moștenitor. În cazul unui moștenitor aparent (înlăturat de la moștenire de un alt moștenitor dintr-o clasă preferabilă sau mai apropiat în grad de defunct), drepturile acestuia fiind înlăturate, se desființează și drepturile cumpărătorului, întrucât vânzătorul nu poate transmite mai multe drepturi decât ar avea.

[1]http://legeaz.net/dictionar-juridic/vanzarea-de-mostenire-drepturi-succesorale

[1]Manuela Tăbăraș, Contracte Speciale, Ed. C.H.Beck, București, 2013, p. 69

[1] I. Rosetti, Al. Băicoianu, op. cit., p. 311

[1] http://www.ziaruldeiasi.ro/recomandari-zdi/aspecte-privind-vanzarea-unei-mosteniri

[1]Florin Moțiu, Contracte Speciale în Noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, București, Ed. a II-a, 2011, p.101

[1] M. Mureșan, Curs de Contracte Speciale, op. cit. p.115-116

[1]Manuela Tăbăraș, Contracte Speciale, Ed. C.H.Beck, București, 2013, p. 70

Odată ce un bun a fost înstrăinat, pe lângă patrimoniu, vânzătorul este obligat să remită cumpărătorului toate fructele pe care le-a cules şi toate plăţile primite pentru creanţele moştenirii până la momentul încheierii contractului, preţul bunurilor vândute din moştenire şi orice bun care înlocuieşte un bun al moştenirii. În lipsă de stipulație contrară, cumpărătorul drepturilor succesorale va trebui să ramburseze vânzatorului sumele cu care acesta a achitat datorii ori sarcini ale succesiunii, precum și cheltuielile făcute cu reparațiile sau îmbunătățirile aduse bunurilor succesorale, însă nu se vor restitui taxele succesorale suportate de moștenitorul vânzător.

Cesiunea de drepturi succesorale făcută de un moștenitor altui moștenitor se consideră a produce un efect declarativ pentru că duce la lichidarea stării de indiviziune. Când această cesiune este făcută cu titlu gratuit, ea reprezintă o donație, deoarece cedentul este acela care transmite și nu defunctul, astfel că nu se produce efectul declarativ.
Terțul față de succesiune care a cumpărat drepturile succesorale de la un moștenitor este îndreptățit să vină la partajul succesoral în locul cedentului.

Cât privește pasivul (datoriile) moștenirii, vânzarea de drepturi succesorale nu poate fi opusă creditorilor, care rămân nedreptățiți să-l urmărească pe succesorul cedent, atâta timp cât ei nu au acceptat o novație prin schimbare de debitor. Vânzătorul urmărit are însă acțiunea în regres împotriva cumpărătorului drepturilor succesorale și, ca atare, și creditorul său va putea să-l urmărească pe cumpărător exercitând, prin acțiune oblică, dreptul debitorului lor (adică ale moștenitorului vânzător).

Vânzătorul de drepturi succesorale garantează cumpărătorului numai calitatea sa de moștenitor, iar nu și întinderea sau compunerea universalității transmise, dar părțile pot modifica (agrava) prin convenția lor această garanție sau o pot micșora ori înlătura, în condițiile dreptului comun al garanției contra evicțiunii (adică pierderea în tot sau în parte, de către cumpărător a dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat, ca urmare a valorificării de către vânzător sau de către o terţă persoană a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul cumpărătorului asupra aceluiaşi bun).
Prin contractul de vânzare a moștenirii, vânzătorul nu înstrăinează și calitatea sa de moștenitor care este personală și inlienabilă. Astfel, moștenitorul care a vândut succesiunea la care avea dreptul rămâne moștenitor, însă încetează a fi proprietarul patrimoniului înstrăinat.

Părțile pot da vânzării de drepturi succesorale un caracter aleatoriu, când cumpărătorul ia asupra sa toate riscurile, fără ca vânzătorul să garanteze măcar calitatea sa de moștenitor. Caracterul aleatoriu al acestui fel de contract este determinat de mărimea activului patrimonial și de cea a pasivului, pasivul trebuind să fie mai mare decât activul.
Totodată, precizăm că drepturile reale se dobândesc fără înscrierea în cartea funciară, când provin din moștenire, dar aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cazul vânzării unei moștenirii, deoarece cumpărătorul le dobândește în baza unui contract de vânzare-cumpărare, astfel că are obligația de a îndeplini formalitățile privind încheierea lor . Astfel, cumpărătorul unei moșteniri nu poate opune terțelor persoane dobândirea unor drepturi cuprinse în moștenire decât dacă a îndeplinit formalitățile cerute de lege pentru a face opozabilă dobândirea fiecăruia dintre aceste drepturi. Dacă moștenirea cuprinde imobile, cumpărătorul trebuie să-și intabuleze dreptul în Cartea funciară pentru ca acesta să fie opozabil terților.

[1]Dogaru, Olteanu, Săuleanu, Bazele dreptului civil. Contracte Speciale, Vol. IV, Ed. C. H. Beck, București, 2009, p. 79

[1] http://www.rubinian.com/dictionar_detalii

[1] http://legestart.ro/in-ce-conditii-pot-vinde-o-mostenire

[1] http://www.avocatura.com/d1086-ce-inseamna-vanzare-de-drepturi-succesorale-si-celelalte-cesiuni-de-creanta.html

[1] http://www.rubinian.com/dictionar_detalii

[1]Dogaru, Olteanu, Săuleanu, Bazele dreptului civil. Contracte Speciale, Vol. IV, Ed. C. H. Beck, București, 2009, p. 81

Referitor la fiscalitate, potrivit Codului fiscal, în înţelesul impozitului pe venit, nu sunt impozabile sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire ori donaţie. În acest sens, pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul pe venit, dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1%, calculat la valoarea masei succesorale.