ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Proprietatea intelectuală reprezintă proprietatea asupra creaţiilor minţii, invenţii, opere literare şi artistice, simboluri, nume şi imagini utilizate în comerţ. Drepturile de proprietate intelectuală, asemenea tuturor drepturile de proprietate, permit creatorului sau proprietarului brevetului de invenţie, al unei mărci sau al unei opere protejate prin drepturi de autor, să beneficieze de pe urma muncii sau a investiţiei sale.

Conform art. 27 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui. De asemenea, fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este. Aceste drepturi, prevăzute expres, sunt de o deosebită importanţa, deoarece exploatarea potenţialului de proprietate intelectuală este un instrument puternic de dezvoltare economică şi de progres social şi cultural.

Protecţia proprietăţii intelectuale printr-un cadru legal puternic şi un mecanism eficient de asigurare a aplicării acestuia sunt necesare datorita faptului ca progresul şi prosperitatea umanităţii depind de creativitatea ei în domeniile tehnic şi cultural, iar protecţia creaţiilor încurajează investiţiile şi conduc la alte inovaţii. Promovarea şi protecţia proprietăţii intelectuale stimulează creşterea economică, duc la crearea de noi locuri de muncă şi noi ramuri de activitate, precum şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Proprietatea intelectuală are două componente: proprietatea industrială şi drepturile de autor, cu drepturile lor conexe.

Proprietatea industrială cuprinde invenţiile, mărcile şi indicaţiile geografice, desenele şi modelele industriale.

Dreptul de autor se referă la operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. De asemenea, constituie obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:

a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;

b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.

Drepturile conexe ale dreptului de autor sunt drepturile artiştilor interpreţi asupra activităţii lor, ale producătorilor de fonograme şi ale organismelor de radiodifuziune asupra programelor lor de radio şi televiziune.

Asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale în România se realizează prin două instituţii de specialitate: Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), în domeniul proprietăţii industriale şi Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, drepturile de proprietate intelectuală asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenţie de către OSIM. De asemenea, sunt recunoscute şi apărate drepturile decurgând din brevetul european, acordat conform Convenţiei brevetului european. Brevetul poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă (nu este cuprinsă în stadiul tehnicii), să implice o activitate inventivă (nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii, pentru o persoană de specialitate) şi să fie susceptibilă de aplicare industrială (obiectul său poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură). Brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată, care, aşa cum reiese din lege, este de 20 de ani, începând de la data de depozit.

În ce priveşte eliberarea brevetului, respectarea drepturilor conferite şi îndeplinirea obligaţiilor ce incumbă din acesta, transmiterea şi apărarea drepturilor privind invenţiile, este recomandată asistenţa specializată a unui avocat cu experienţă în domeniul proprietăţii intelectuale.

De asemenea, pentru protecţia drepturilor în legătură cu modelele de utilitate, mărcile, desenele şi modelele industriale, indicaţiile geografice şi denumirile de origine, cunoştinţele juridice ale unui avocat se pot dovedi absolut esenţiale.

În ce priveşte drepturile de autor, protecţia autorilor, a artiştilor şi a altor creatori pentru creaţiile lor artistice şi literare este conferită printr-un ansamblu de reglementări, între care e Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care prevede în art. 1 alin. (2) faptul că opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată. Conţinutul complex al dreptului de autor şi limitările la care este supus prin lege, varietatea drepturilor de autor şi multitudinea de reglementări în domeniu, fac necesară creatorilor, dar şi succesorilor acestora, apelarea la ajutorul avocatului pentru a evita apariţia situaţiilor conflictuale.

Societatea Profesională de Avocaţi cu Răspundere Limitată “Leţia şi Pereţianu”, cu o experienţă de peste 10 ani în materia proprietăţii intelectuale, poate oferi consultanţă în toate demersurile, de la obţinerea dreptului de proprietate intelectuală, până la asigurarea protecţiei sale efective.