ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului şi care este colectat conform prevederilor Codului Fiscal.

In ceea ce priveste notiunea de persoana impozabila, din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, aceasta este definita in Titlul VII din Codul Fiscal astfel: orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute de lege, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.

Activitatile economice prevazute de lege, pe care le-am mentionat mai sus, sunt: activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate. Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în concordanţă cu principiul de bază al sistemului de TVA potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră, se referă la orice tip de tranzacţii, indiferent de forma lor juridică.

Codul fiscal prevede, de asemenea, care anume sunt operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata, acestea fiind: livrarea de bunuri, prestarea de servicii, schimburile de bunuri sau servicii, achizitiile intracomunitare de bunuri si importul de bunuri.

In continuare, vom prezenta situaţiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile, astfel cum sunt prevazute de Codul fiscal si de Normele de aplicare ale acestuia.

In primul rand, este necesar sa mentionam faptul ca persoanele fizice nu se consideră că realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei atunci când obţin venituri din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri, care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale. În categoria bunurilor utilizate în scopuri personale se includ construcţiile şi, după caz, terenul aferent acestora, proprietate personală a persoanelor fizice care au fost utilizate în scop de locuinţă, inclusiv casele de vacanţă, orice alte bunuri utilizate în scop personal de către persoana fizică, precum şi bunurile de orice natură moştenite sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Persoana fizică, care nu a devenit deja persoană impozabilă pentru alte activităţi, se consideră că realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, dacă acţionează ca atare, de o manieră independentă, şi activitatea respectivă este desfăşurată în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art. 269 alin. (2) din Codul fiscal.

În cazul construirii de bunuri imobile de către o persoană fizică, în vederea vânzării, activitatea economică este considerată începută în momentul în care persoana fizică respectivă intenţionează să efectueze o astfel de activitate, iar intenţia acesteia trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare iniţierii activităţii economice. Activitatea economică este considerată continuă din momentul începerii sale, incluzând şi livrarea bunului sau părţilor din bunul imobil construit, chiar dacă este un singur bun imobil.

In cazul achizitiei de terenuri si/sau de constructii de catre persoana fizica in scopul vanzarii, livrareaacestor bunuri reprezinta o activitate cu caracter de continuitate daca persoana fizica realizeaza mai mult de o singura tranzactie in cursul unui an calendaristic. Totusi, daca persoana fizica deruleaza deja constructia unui bun imobil in vederea vanzarii, activitatea economica fiind deja considerata inceputa si continua, orice alte tranzactii efectuate ulterior nu vor mai avea caracter ocazional. Desi prima livrare este considerata ocazionala, daca intervine o a doua livrare in cursul aceluiasi an, prima livrare nu va fi impozitata, dar va fi luata in considerare la calculul plafonului prevazut la art. 310 din Codul fiscal, adica 88.500 euro (al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, respectiv 300.000 lei).

Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 88.500 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, respectiv 300.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, pentru operaţiunile prevăzute la art. 268 alin.(1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 294 alin.(2) lit. b).

In conformitate cu prevederile art. 292 alin. (2) lit.f) din Codul fiscal, sunt scutite de TVA „livrarea de constructii/parti de constructii si a terenurilor pe care sunt construite, precum si a oricaror altor terenuri. Prin exceptie, scutirea nu se aplica pentru livrarea de constructii noi, de parti de constructii noi sau de terenuri construibile”.

Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 297 alin. (4) lit. b), a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi, dacă nu sunt accesorii activităţii principale, a operaţiunilor scutite fără drept de deducere prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. a), b), e) şi f). Prin excepţie, nu se cuprind în cifra de afaceri prevăzută la alin. (1), dacă sunt accesorii activităţii principale, livrările de active fixe corporale, astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct. 3 (active corporale fixe reprezintă orice imobilizare corporală amortizabilă, construcţiile şi terenurile de orice fel, deţinute pentru a fi utilizate în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative), şi livrările de active necorporale, efectuate de persoana impozabilă.

Sintetizand, daca o persoana fizica realizeaza o tranzactie imobiliara, iar in cursul aceluiasi an calendaristic mai incheie o tranzactie, incepand cu cea de –a II a tranzactie vanzatorul devine platitor de TVA, daca a doua tranzactie este taxabila si valoarea cumulata a acesteia cu cea a primei livrari, depaseste plafonul de scutire prevazut de art.310 Cod fiscal, adica 88.500 euro (echivalentul a 300.000 lei). In schimb, daca o persoana fizica realizeaza o singura tranzactie imobiliara in cursul unui an calendaristic si aceasta depaseste plafonul de 300.000 lei, se va datora taxa pe valoare adaugata indiferent daca aceasta persoana mai incheie sau nu alte tranzactii ulterioare. De asemenea, daca o persoana fizica incheie o singura tranzactie in cursul unui an calendaristic, tranzactie care se incadreaza sub plafonul de 300.000 lei, acesta va datoria totusi TVA in cazul in care este vorba despre livrarea unei constructii noi, a unor parti din constructia noua sau a unui teren construibil, aceste activitati fiind excluse de la regimul scutirii de taxa prevazut de art.292 Cod Fiscal. Asadar, legiuitorul a scos de sub incidenta regimului scutirii de TVA, livrarea unei constructii noi, a unei parti a acesteia sau a unui teren construibil.

Cu privire la tranzactiile pe care urmeaza sa le efectueze un contribuabil cu terenuri aflate in intravilan, curti, constructii se retin urmatoarele dispozitii:

In cazul imobilelor formate din terenuri si constructii, pentru a stabili reguimul de impozitare din punct de vedere al TVA, se retin relevante prevederile pct.55 alin. (1) din Norme, date in aplicarea art.292 alin.(2) litera f) din Codul fiscal, potrivit carora,  atunci când se livrează un corp funciar unic format din construcţia şi terenul pe care aceasta este edificată, identificat printr-un singur număr cadastral:

a) terenul pe care s-a edificat construcţia urmează regimul construcţiei, dacă valoarea acestuia este mai mică decât valoarea construcţiei aşa cum rezultă din raportul de expertiză/evaluare;

b) construcţia va urma regimul terenului pe care este edificată, dacă valoarea acesteia este mai mică decât valoarea terenului aşa cum rezultă din raportul de expertiză/evaluare;

c) dacă terenul şi construcţia au valori egale, aşa cum rezultă din raportul de expertiză/evaluare, regimul corpului funciar se stabileşte în funcţie de bunul imobil cu suprafaţa cea mai mare. Se va avea în vedere suprafaţa construită desfăşurată a construcţiei.

Aceste prevederi nu se aplică în situaţia în care se livrează un teren pe care se află o construcţie a cărei demolare a început înainte de livrare şi a fost asumată de vânzător. Asemenea operaţiuni de livrare şi de demolare formează o operaţiune unică în ceea ce priveşte TVA, având în ansamblu ca obiect livrarea unui teren, iar nu livrarea construcţiei existente şi a terenului pe care se află aceasta, indiferent de stadiul lucrărilor de demolare a construcţiei în momentul livrării efective a terenului.

Cu privire la momentul fata de care se va calcula TVA, Codul Fiscal introduce doua notiuni: faptul generator, anume faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei si, respectiv, exigibilitatea platii taxei, adicadata la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului. Cu privire la exigibilitatea platii taxei, aceasta intervine la data la care are loc faptul generator, cu urmatoarele exceptii:

–          exigibilitatea intervine la data emiterii unei facturi, înainte de data la care se produce faptul generator;

–          exigibilitatea intervine la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator;

Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării:

Potrivit art. 286 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, subvenţiile legate direct de preţul bunurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare a taxei. Sunt luate în considerare subvenţiile primite de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Uniunii Europene sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru aceste subvenţii intervine la data încasării lor de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Uniunii Europene sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat. Se consideră că subvenţia este legată direct de preţ dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

–          subvenţia este concret determinabilă în preţul bunurilor şi/sau al serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual;

–          cumpărătorii trebuie să beneficieze de subvenţia acordată furnizorului/prestatorului, în sensul că preţul bunurilor/serviciilor achiziţionate de aceştia trebuie să fie mai mic decât preţul la care aceleaşi produse/servicii s-ar vinde/presta în absenţa subvenţiei.

Cota standard de 19% se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse, iar nivelul acesteia este:

Pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile, respectiv cele care sunt supuse cotei standard de TVA sau cotelor reduse de TVA, prevăzute de art. 291 din Codul fiscal, taxa colectată se determină după cum urmează:

–          se aplică cota legală de TVA la contravaloarea livrării/prestării, în cazul în care rezultă că părţile au convenit că TVA nu este inclusă în contravaloarea livrării, sau în cazul în care contrapartida nu este stabilită de părţi, ci este stabilită prin lege, prin licitaţie, printr-o hotărâre a instanţei, sau alte situaţii similare, şi nu include taxa;

–          contrapartida unei livrări de bunuri/prestări de servicii trebuie considerată ca incluzând deja taxa pe valoarea adăugată, taxa determinându-se prin aplicarea procedeului sutei mărite, respectiv 20 x 100/120 în cazul cotei standard şi 19 x 100/119 începând cu data de 1 ianuarie 2017, 9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse, în următoarele situaţii:

1. atunci când părţile au convenit că TVA este inclusă în contravaloarea livrării/prestării;

  1. în cazul livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii direct către populaţie pentru care nu este necesară potrivit legii emiterea unei facturi;

3. în orice situaţie în care contrapartida nu este stabilită de părţi, ci este stabilită prin lege, prin licitaţie, printr-o hotărâre a instanţei, sau alte situaţii similare, şi include taxa sau nu există nicio menţiune cu privire la taxa pe valoarea adăugată;

4. atunci când preţul unui bun/serviciu a fost stabilit de părţi fără nicio menţiune cu privire la taxa pe valoarea adăugată, iar furnizorul/prestatorul bunului/serviciului respectiv este persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată colectate pentru operaţiunea supusă taxei, şi furnizorul/prestatorul nu are posibilitatea de a recupera de la beneficiar taxa pe valoarea adăugată care ar fi trebuit colectată pentru operaţiunea respectivă. Poate fi acceptată ca mijloc de probă a faptului că furnizorul/prestatorul nu are posibilitatea de a recupera de la beneficiar taxa pe valoarea adăugată, inclusiv o declaraţie pe propria răspundere a furnizorului.

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări de bunuri şi prestări de servicii:

a) livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege: (…) livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de persoane fizice. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare.

Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 282 alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilităţii taxei.

Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu prevederile prezentului titlu, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu excepţia cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform alin. (2) – (6) şi art. 331.

Taxa este datorată de orice persoană înregistrată conform art. 316 sau 317, căreia i se livrează produsele prevăzute la art. 275 alin. (1) lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 316 alin. (4) sau (6).

In cazul microintreprinderilor:

O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

–          a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 1.000.000 euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile;

–          capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi unităţile administrativ-teritoriale;

–          nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti, potrivit legii.

Persoanele juridice române aplică impozitul reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor celui în care îndeplinesc condiţiile de microîntreprindere prevăzute mai sus.

Prin excepţie de la prevederile art. 47 alin. (1), microîntreprinderile care au subscris un capital social de cel puţin 45.000 lei şi au cel puţin 2 salariaţi pot opta, o singură dată, să aplice prevederile titlului II (impozitul pe profit) începând cu trimestrul în care aceste condiţii sunt îndeplinite cumulativ, opţiunea fiind definitivă. În cazul în care aceste condiţii nu sunt respectate, persoana juridică aplică prevederile prezentului titlu începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub valoarea de 45.000 lei şi/sau numărul salariaţilor scade sub 2, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 47 alin. (1). În cazul în care, în perioada în care persoana juridică aplică prevederile titlului II, numărul de salariaţi variază în cursul anului, în sensul scăderii sub 2, condiţia trebuie reîndeplinită în termen de 60 de zile, termen care se prelungeşte şi în anul fiscal următor. Ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor ca urmare a opţiunii se comunică organelor fiscale competente, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală. Calculul şi plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care optează să aplice prevederile titlului II se efectuează luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.

Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic. Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt:

–          1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulţi salariaţi;

–          3%, pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.

Prin exceptie, pentru persoanele juridice române nou-înfiinţate, care au cel puţin un salariat şi sunt constituite pe o durată mai mare de 48 de luni, iar acţionarii/asociaţii lor nu au deţinut titluri de participare la alte persoane juridice, cota de impozitare este 1% pentru primele 24 de luni de la data înregistrării persoanei juridice române, potrivit legii. Cota de impozitare se aplică până la sfârşitul trimestrului în care se încheie perioada de 24 de luni.

Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 1.000.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit această limită.Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale competente aplicarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a anului pentru care se plăteşte impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

In cazul PFA:

O persoana fizica autorizata datoreaza la bugetul de stat urmatoarele taxe:

• impozit pe venit (10%) – stabilit in sistem real (10% din venitul net calculat ca diferenta intre veniturile brute si cheltuielile deductibile) sau norma de venit (10% din norma de venit publicata pentru activitatea pentru care exista autorizare);

• CAS (25%) – daca persoana fizica autorizata obtine pe parcursul unui an un venit net mai mare decat 12 salarii minime brute pe economie (plafon 2018 – 22.800 lei; plafon 2019 – 24.960 lei);

• CASS (10%) – daca persoana fizica autorizata obtine pe parcursul unui an un venit net mai mare decat 12 salarii minime brute pe economie (plafon 2018 – 22.800 lei, plafon 2019 – 24.960 lei).

Conform art.150 din Codul fiscal, persoanele fizice asigurate in sisteme proprii de asigurari sociale, care nu au obligatia asigurarii in sistemul public de pensii potrivit legii, precum si persoanele care au calitatea de pensionari nu datoreaza contributia de asigurari sociale (CAS), pentru veniturile obtinute in calitate de titular PFA, insa nu este scutit de plata contributiei de asigurari sociale de sanatate(CASS), daca veniturile estimate sau realizate de PFA depasesc 24.960 lei (12 salarii minime brute pe tara).

Contributia de asigurari sociale (CAS) este in cota de 25% si se  aplica la o baza de calcul reprezentata de venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decat nivelul a 12 salarii minime brute pe tara, conform art. 137 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 148 si art. 151 din Codul fiscal.

Prin urmare, medicul in calitate de PFA, are obligatia de a plati CASS si CAS daca a estimat in anul 2019, un venit net peste plafonul de 24.960 lei (2080 x 12).

Conform prevederilor de la art. 151 alin.(10) si (13) din Codul fiscal, daca persoana fizica incepe sa desfasoare o activitate economica in cursul anului, iar venitul efectiv realizat (recalculat) depaseste plafonul minim, datoreaza CAS iar venitul ales ca baza de calcul, nu poate fi mai mic decat plafonul 12 salarii minime pe economie (24.960 lei).

Persoana fizica care obtine venituri din activitati independente datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate daca realizeaza venituri anuale cumulate cel putin egale cu 12 salarii de baza minime brute pe tara din una sau mai multe surse de venituri:

–    venituri nete din activitati independente,

–    venituri din drepturi de proprietate intelectuale,

–    venituri din asocierea cu o persoana juridica,

–    venituri nete din cedarea folosintei bunurilor,

–    venituri din investitii,

–    venituri nete din activitati agricole, silvicultura si piscicultura,

–    venituri brute din alte surse, definite conform Codului fiscal.

Veniturile care se iau in calcul sunt:

a) venitul net/brut sau norma de venit din activitati independente;

b) venitul net din drepturi de proprietate intelectuala, stabilit dupa acordarea cotei de cheltuieli forfetare;

c) venitul net distribuit din asocieri cu persoane juridice,;

d) venitul net sau norma de venit, dupa caz, pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor;

e) venitul si/sau castigul din investitii. In cazul veniturilor din dividende si din dobanzi se iau in calcul sumele incasate;

f) venitul net sau norma de venit, dupa caz, pentru veniturile din activitati agricole, silvicultura si piscicultura;

g) venitul brut si/sau venitul impozabil din alte surse.

Contributia la sistemul asigurarilor sociale sanatate se datoreaza pentru veniturile cumulate (venituri nete din activitati independente, din drepturi de proprietate intelectuala, venituri din asocierea cu o persoana juridica, venituri nete din cedarea folosintei bunurilor, venituri din investitii,venituri nete din activitati agricole, silvicultura si piscicultura,venituri brute din alte surse, definite conform Codului fiscal) cu exceptia veniturilor din salarii.

Conform prevederilor de la art. 68 alin. (4) lit. a), b) si i) incepand cu anul 2018, conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca cheltuielile efectuate in scopul desfasurarii activitatii independente, pentru a putea fi deduse, in functie de natura acestora, sunt:

a) sa fie efectuate in cadrul activitatilor independente, justificate prin documente;
b) sa fie cuprinse in cheltuielile exercitiului financiar al anului in cursul caruia au fost platite;
i) sa reprezinte contributii de asigurari sociale platite la sistemele proprii de asigurari sociale si/sau contributii profesionale obligatorii platite, potrivit legii,organizatiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;”

Prin urmare, contributia de asigurari de sanatate (CASS) devine nedeductibila incepand cu anul 2018, calculul se face in functie de salariul minim (2080 lei in anul 2019) si nu in functie de venitul net realizat, indiferent de veniturile realizare peste plafonul a 12 salarii minime brute pe economie.

Pentru anul 2019, salariul minim este 2.080 lei, astfel ca plafonul pentru calculul contrbutiilor sociale s-a majorat la 24.960 lei (2.080 x 12 luni).