ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Începând cu data de 01.01.2016, dispozitiile legale privind regimul fiscal aplicabil microîntreprinderilor a fost modificat ca urmare a intrarii in vigoare a Noului Cod Fiscal.

Potrivit Noului Cod Fiscal, plafonul până la care o persoană juridică se va putea înscrie ca microîntreprindere creşte la 100.000 de euro, iar sistemul de cote de impozitare aplicat microîntreprinderilor va fi diferenţiat, în funcţie de numărul de salariţi.

Ce este microîntreprinderea?

Microîntreprinderea este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

a) a realizat venituri, altele decât cele obţinute din desfăşurarea activităţilor, prevăzute la art. 48 alin. (6) adica activităţi în domeniul bancar, activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii, activităţi în domeniul jocurilor de noroc, activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale;

b)a realizat venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 80% din veniturile totale;

c)a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile;

d)capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi unităţile administrativ-teritoriale;

e)nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti, potrivit legii.

Pentru incadrarea in conditiile privind nivelul veniturilor realizate in anul precedent se vor lua in calcul aceleasi venituri care constituie baza impozabila, iar cursul de schimb pentru determinarea echivalentului in euro este cel de la inchiderea aceluiasi exercitiu financiar.

Incadrarea in categoria veniturilor din consultanta si management se efectueaza prin analiza contractelor incheiate si a altor documente care justifica natura veniturilor.

Incadrarea in nivelul veniturilor realizate de 100.000 euro, se verifica pe baza veniturilor care constituie baza impozabila realizate la data de 31 decembrie 2015.

Asadar, ca exemplu, dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizeaza venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, atunci aceasta plateste impozit pe profit de 16%. Calculul şi plata impozitului pe profit va fi efectuată începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintrele limitele prevăzute anterior conform art. 52 alin (1) Cod Fiscal.

Care sunt regulile de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microintreprinderilor?

Persoanele juridice române aplică impozitul începând cu anul fiscal următor celui în care îndeplinesc condiţiile de microîntreprindere enumerate mai sus.

Persoana juridică română care este nou-înfiinţată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă condiţia prevazuta anterior la litera d) este îndeplinită la data înregistrării în registrul comerţului. Prin exceptie, persoana juridică română care incepand cu data inregistrarii in Registrul Comertului desfasoara activităţi în domeniul bancar, activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii, activităţi în domeniul jocurilor de noroc, activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale, nu intra sub incidenta regulii prezentate anterior.

In cazul infiintarii unei microintreprinderi intr-un an fiscal, perioada impozabila incepe de la data inregistrarii acesteia la Registrul Comertului, daca are aceasta obligatie sau de la data inregistrarii in registrul tinut de instantele judecatoresti sau alte autoritati competente, daca are aceasta obligatie.

Perioada impozabila a unei microintreprinderi se incheie, in cazul divizarilor sau al fuziunilor care au ca efect juridic incetarea existentei persoanei juridice prin dizolvare fara lichidare, la una dintre urmatoarele date:

a)      la data inregistrarii in Registrul Comertului/registrul tinut de instantele judecatoresti competente a noii societati sau a ultimei dintre ele, in cazul constituirii uneia sau a mai multor societati noi;

b)      la data inregistrarii hotararii ultimei adunari generale care a aprobat operatiunea sau la alta data stabilita prin acordul partilor, in cazul in care se stipuleaza ca operatiunea va avea efect la o alta data.

In cazul dizolvarii urmate de lichidare, la data depunerii situatiilor financiare la registrul unde a fost inregistrata, potrivit legii, infiintarea persoanei juridice respective.

Care sunt cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor?

Noul Cod Fiscal reglementeaza pentru microîntreprinderi un sistem de cote de impozitare diferențiate, în funcție de numărul de salariați, astfel microîntreprinderilor le va fi aplicată o cotă de impozitare cuprinsă între 1% şi 3%, în funcţie de existenţa angajaţilor şi numărul acestora conform art. 51 alin (1) Cod Fiscal, după cum urmează:

a)      cotă de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile care vor avea cel puţin doi salariați;

b)      cotă de impozitare de 2% pentru microîntreprinderile cu un singur angajat;

c)      cotă de impozitare de 3% pentru microîntreprinderile care nu vor avea nici măcar un salariat.

Prin excepţie, pentru persoanele juridice române nou-înfiinţate, care au cel puţin un salariat şi sunt constituite pe o durată mai mare de 48 de luni, iar acţionarii/asociaţii lor nu au deţinut titluri de participare la alte persoane juridice, cota de impozitare este 1% pentru primele 24 de luni de la data înregistrării persoanei juridice române, potrivit art. 51 alin (2) Cod Fiscal. Cota de impozitare se aplică până la sfârşitul trimestrului în care se încheie perioada de 24 de luni.

Dispozitiile prezentate se aplică dacă, în cadrul unei perioade de 48 de luni de la data înregistrării, microîntreprinderea nu se află în următoarele situaţii:

  • lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
  • dizolvarea fără lichidare, potrivit legii;
  • inactivitate temporară, potrivit legii;
  • declararea pe propria răspundere a nedesfăşurării de activităţi la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
  • majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acţionari/asociaţi;
  • acţionarii/asociaţii săi vând/cesionează/schimbă titlurile de participare deţinute.

Condiţia privitoare la salariat se consideră îndeplinită dacă angajarea se efectuează în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice respective.

În cazul în care persoana juridică română nou-înfiinţată nu mai are niciun salariat în primele 24 de luni, aceasta aplică prevederile alin. (1) începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea. Pentru persoana juridică cu un singur salariat, al cărui raport de muncă încetează, condiţia prevăzută la alin. (2) se consideră îndeplinită dacă în cursul trimestrului respectiv este angajat un nou salariat.

În cazul în care, în cursul anului fiscal, numărul de salariaţi se modifică, cotele de impozitare prevăzute mai sus se aplică în mod corespunzător, începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea, potrivit legii. Pentru microîntreprinderile care au un salariat, respectiv 2 salariaţi şi care aplică cotele de impozitare prevăzute anterior, al căror raport de muncă încetează, condiţia referitoare la numărul de salariaţi se consideră îndeplinită dacă în cursul aceluiaşi trimestrul sunt angajaţi noi salariaţi.

Pentru microîntreprinderile care nu au niciun salariat sau au unul sau 2 salariaţi, în situaţia în care numărul acestora se modifică, în scopul menţinerii/modificării cotelor de impozitare, noii salariaţi trebuie angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puţin 12 luni.

Ce se intelege prin salariat?

Prin salariat se înţelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii. Totusi, condiţia se consideră îndeplinită şi în cazul microîntreprinderilor care:

a)      au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parţial daca fracţiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;

b)      au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remuneraţia acestora este cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Baza impozabila a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderiloro constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

a)      veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

b)      veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;

c)      veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale

d)     veniturile din subvenţii;

e)      veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

f)       veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

g)      veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;

h)      veniturile din diferenţe de curs valutar;

i)        veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;

j)        valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul “709″, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;

k)      veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii, titulari iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii legali ai acestora;

l)        despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;

m)    veniturile obţinute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

Pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă determinată potrivit mentiunilor anterioare, se adaugă următoarele:

a)      valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul “609″, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;

b)      în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care îşi încetează existenţa, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora, şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului;

c)      rezervele, cu excepţia celor reprezentând facilităţi fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei rezervei, distribuirii acesteia către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv;

d)     rezervele reprezentând facilităţi fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanţi sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situaţia în care rezervele fiscale sunt menţinute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.

În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii.