ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Malpraxisul medical este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de servicii medicale, sanitare si farmaceutice.

Raspunderea civila pentru malpraxisul savarsit de personalul medical (medic, asistent medical, moasa, etc.) este angajata pentru prejudiciile produse din eroare, inclusiv din neglijenta, imprudenta sau cunostintele medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament. Aceeasi raspundere pentru malpraxis este angajata si in cazul in care pacientul sufera prejudicii ce decurg din nerespectarea reglementarilor legale privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale. De asemenea, personalul medical este resposabil de malpraxis si atunci cand, in exercitarea profesiei, isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personalul medical cu competenta necesara.

Raspunderea in cazurile de malpraxis medical este proportionala cu gradul de vinovatie a persoanelor implicate. Astfel, pot exista cazuri in care nu este tras la raspundere tot personalul medical care s-a ocupat pacientul prejudiciat, ci sunt sanctionati doar cei vinovati de neglijenta sau imprudenta in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament. In practica apar cazuri in care eroarea medicului care pune diagnosticul poate determina aplicarea, de catre alt medic, a unui tratament gresit, pe baza diagnosticului eronat. Medicul care aplica tratamentul in baza diagnosticului gresit nu raspunde civil, nefiind vinovat de malpraxis. Gradul de vinovatie a persoanelor ce formeaza personalul medical este stabilit de instanta de judecata.

Unitatile sanitare publice sau private raspund pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar cu acesta.

Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii reglementeaza exceptii de la raspunderea civila pentru personalul medical:

-                           in cazul in care daunele si prejudiciile produse se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicale si sanitare folosite;

-                           in cazul in care personalul medical actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.

Nu orice eroare privind diagnosticul sau tratamentul este si un caz de malpraxis. Deseori pot fi stabilite diagnostice gresite pe baza unor lipsuri in comunicarea dintre pacient si medic, in forma unor raspunsuri false la intrebarile cu privire la simptome, la istoricul medical sau la eventuale incidente medicale anterior suferite. Un eventual diagnostic eronat, intr-o astfel de situatie, si aplicarea tratamentului aferent, nu atrage raspunderea civila a medicului,

Furnizorul de servicii medicale, materiale sanitare, aparatura, dispozitive medicale si medicamente raspunde civil pentru prejudiciile produse in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament in situatia in care aceste prejudicii:

-                           apar ca o consecinta a unor infectii pe care pacientul nu le detine in momentul in care s-a internat in spital si se supraadauga bolii pentru care pacientul s-a prezentat la medic;

-                           sunt consecinta defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate;

-                           apar in urma folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de gratie sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;

-                           sunt consecinta acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical.

Personalul medicat este obligat prin lege sa incheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical. Astfel, despagubirile pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata sunt in sarcina asiguratorului, in limita raspunderii stabilite prin polita de asigurare.

Cazurile de malpraxis ajung, deseori, in fata instantei de judecata, insa se pot solutiona si pe calea medierii.

Prin Decizia nr. 578/2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a hotarat ca instanta competenta sa solutioneze litigiile avand ca obiect antrenarea raspunderii civile pentru malpraxis este judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala a avut loc actul de malpraxis reclamat, aceasta instanta avand o competenta materiala si teritoriala speciala de solutionare a raspunderii civile, care inlatura competenta de drept comun raportata la criteriul valoric din legea generala.