ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Am o meserie frumoasă care m-a scos de multe ori din rutina zilnică, oferindu-mi nenumărate satisfacţii, şi faţă de care am, la rândul meu, o datorie de onoare în ceea ce priveşte o restaurare a reputaţiei sale destul de ,,şifonate’’ în ultima vreme.

M-am gândit cum să o fac şi am ajuns la concluzia că exemplele reale sunt cele mai bune pentru a evidenţia frumuseţea logicii, a argumentului juridic şi caracterul profund umanist al acestei meserii.   Un astfel de exemplu este cel al soţilor Mennesson, cetăţeni francezi, care au încercat în repetate rânduri să devină părinţi, şi care, din cauza infertilităţii soţiei, au decis să recurgă la o mamă purtătoare cu cetăţenie americană. Acesteia i s-a implantat un ovul donat de o femeie necunoscută, fecundat cu spermatozoizii dlui Mennesson.

Conform dreptului californian gestaţia şi naşterea pentru altul sunt permise, fiind însă interzise de legislaţia franceză.

Ulterior naşterii, cei doi soţi francezi au fost declaraţi şi menţionaţi în calitate de părinţi ai gemenelor, de către mama purtătoare, în certificatul de naştere. Consulatul francez din Los Angeles a refuzat să transcrie actul de naştere al celor doi copii în registrul de stare civilă francez suspicionând o naştere pentru altul interzisă de legea franceză, trimiţând cauza spre soluţionare la parchetul din Nantes. Urmare a anchetei demarate, instanţa întemeindu-se pe rechizitoriul procurorului general, a decis că naşterea nu reprezintă o faptă penală, ea având loc pe teritoriul american care nu o incriminează ca atare. Astfel, in anul 2002, nasterea celor doua gemene a fost transcrisa in registrul de stare civila franceza. Cu toate acestea, procurorul general i-a chemat in judecata pe cei doi parinti pentru a anula inregistrarea actelor de nastere a gemenelor, considerand ca o conventie prin care o femeie se angajeaza sa poarte si sa nasca un copil pe care il abandoneaza la nastere in favoarea altora, este nula, fiind contrara principiului de ordine publica, care consacra indisponibilitatea corpului uman si demnitatea fiintei umane. Ulterior, reclamanţii au sesizat CEDO. Din cererea lor am extras doar câteva argumente pe care le-au folosit în motivarea solicitărilor lor: copiilor născuţi în străinătate prin intermediul unei mame purtătoare trebuie să li se confere aceeaşi protecţie juridică, să se afle în aceaşi situaţie în care se află şi copiii naturali, cei adoptaţi sau cei care se nasc dintr-o mamă cunoscută şi un tată biologic necunoscut, întrucât ei se confruntă cu aceleaşi probleme. Prin refuzul înregistrării certificatelor de naştere ale gemenelor în registrul de stare civilă francez, li se neagă acestora dreptul la cetăţenia franceză, dreptul de vot, vocaţia succesorală în raport cu părinţii lor care, la rândul lor nu îşi pot exercita autoritatea părintească asupra lor. Familia este pusă astfel într-o inferioritate juridică. În replică, guvernul francez susţine că metoda la care au recurs cei doi soţi nu este un mod de procreere recunoscut de legislaţia franceză, iar normele care reglementează modalitatea în care se fac înregistrările în registrul de stare civilă sunt de strictă interpretare. Reclamanţii au arătat că statul francez a încălcat art. 8 din Convenţie, încălcându-le dreptul la familie şi la viaţă privată. Faţă de aceasta susţinere a reclamanţilor, Curtea a distins între dreptul la viaţa de familie a părinţilor şi dreptul la viaţă privată al copiilor. Cu certitudine, nerecunoaşterea de către dreptul francez a legăturii de filiaţie dintre părinţi şi copii, afectează viaţa familială. Cu toate acestea, se reţine că prin neînregistrarea naşterii gemenelor în registrul de stare civila se menţine un just echilibru între interesul naţional, ordinea publica şi viaţa familială a reclamanţilor care nu a fost încălcată. Referitor la viaţa privată a gemenelor se reţine că identitatea fiinţei umane, care include şi dreptul la filiaţie, reprezintă un element esenţial, de care gemenele nu beneficiază,  aflându-se într-o situaţie de incertitudine juridică. De asemenea, dreptul de a obţine o anumită cetăţenie, reprezintă un element al identităţii persoanei, iar faptul că gemenelor li se refuză cetăţenia franceză, cetăţenia tatălui lor natural, este de natură să afecteze negativ propria lor identitate.   Or, în speţa de faţă, deşi tatăl lor biologic este cetăţean francez copiilor născuţi dintr-o mamă purtătoare li se refuză stabilirea filiaţia faţă de tată şi, implicit,  acordarea cetăţeniei franceze.   În concluzie, Curtea reţine că viaţa familială a părinţilor nu este afectată, dar că viaţa privată a gemenelor este afectată prin neînregistrarea naşterii lor în registrul de stare civilă francez.