Biletul la ordin este definit ca un titlu comercial de valoare, emis în temeiul unor raporturi juridice preexistente, potrivit căruia o persoană, numită emitent sau subscriitor (debitorul din raportul juridic fundamental) se obligă să plătească, la scadenţă, o anumită sumă de bani, unei alte persoane, numită beneficiar (creditorul din raportul juridic fundamental), sau la ordinul acesteia din urmă. Facand aplicarea acestei definitii, se constata ca biletul la ordin reprezinta mijlocul de garantare a unei promisiuni unilaterale si neconditionate de a efectua o plata catre un alt subiect de drept.

Pentru o mai bună înțelegere a instituției ce urmează să fie prezentată, este necesar sa se definească anumite noțiuni. Atfel, conform Legii nr.58/1934, părțile ce intra în raportul juridic creat de emiterea unui bilet la ordin sunt:

–       emitentul biletului la ordin, acesta fiind persoana ce se obligă sa plătească o sumă de bani;

–       trasul, acesta fiind cel care care trebuie să plătească (persoana căreia i se ordona să efectueze plata stabilită prin biletul la ordin), putând fi vorba despre o persoană fizică, o persoană juridică ori o entitate care se obligă.

–       avalul este persoana care garantează, pentru întreaga sumă sau pentru o parte din aceasta, plata biletului la ordin emis. Funcția de instrument de garantare s-a impus ca urmare a angajamentului de plată asumat nu numai de tras, dar și de alte persoane (avaliști), a căror bonitate nu poate fi contestată. Prin operațiunea de avalizare, avaliștii garantează că vor efectua plata biletului la ordin, ceea ce pentru beneficiar înseamnă sporirea siguranței încasării banilor.

Biletul la ordin este un titlu formal, prin urmare acesta trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de art. 104 din Legea nr. 58/1934.

Aceste mentiuni obligatorii sunt:

  1. denumirea de bilet la ordin trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu;
  2. promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată;
  3. arătarea scadenţei;
  4. arătarea locului unde trebuie făcută plata;
  5. numele aceluia căruia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata;
  6. arătarea datei şi a locului emiterii;
  7. semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente;
  8. numele emitentului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. În cazul în care numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea emitentului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin;
  9. codul emitentului, respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului.

In lipsa acestor mentiuni obligatorii, titlul incomplet nu va fi considerat bilet la ordin, singurele exceptii de la aceasta regula fiind cele pe care urmeaza sa le analizam.

  1. Biletul la ordin a cărui scadenţă nu este arătată, este socotit plătibil la vedere.

            Cu privire la scadenta, Legea nr. 58/1934 prevede ca dispozitiile referitoare la scadenta unei cambii sunt aplicabile si in cazul biletului la ordin. Prin urmare, asemenea unei cambii, biletul la ordin poate fi prezentat la plata astfel:

–       la vedere: Biletul la ordin la vedere este plătibil la prezentare. Totusi, legea stabileste ca acesta trebuie prezentat spre plată în termen de un an de la data emiterii sale. Trăgătorul – cel care emite biletul la ordin – poate stipula că un bilet la ordin plătibil la vedere nu trebuie să fie prezentat spre plată înaintea unei anumite date. În acest caz termenul de prezentare curge de la această dată;

–       la un anumit timp de la vedere: Scadenţa unui bilet la ordin la un anume timp de la vedere este determinată fie de data acceptării, fie de aceea a protestului (refuzul de acceptare sau de plată). În lipsa protestului, acceptarea este socotita ca fiind făcută în ultima zi a termenului prevăzut pentru prezentare spre acceptare. Biletele la ordin plătibile la un anume timp de la vedere, trebuie prezentate spre viză emitentului, în termen de un an de la data emisiunii. Termenul de la vedere curge de la data vizei subscrise de emitent pe biletul la ordin. Refuzul emitentului de a pune viza datată se constată prin protest, astfel că, dacă acceptarea nu este datată, posesorul, pentru a păstra dreptul de regres împotriva giranţilor şi împotriva trăgătorului, trebuie să ceară să se constate această lipsă printr-un protest, a cărui dată serveşte ca punct de plecare pentru termenul de la vedere.

–       la un anumit timp de la data emisiunii: Scadenţa unui bilet la ordin tras la una sau mai multe luni de la data emisiunii sau de la vedere, e socotită la data corespunzătoare, din luna în care plata trebuie să fie făcută. În lipsa mențiunii cu privire la dată, scadenţa va fi în ultima zi a respectivei luni;

–       la o zi fixă, menționată în cuprinsul biletului la ordin.

Cu privire la plată, Legea nr. 58/1934 menționeaza că, astfel cum este reglementată și cambia, posesorul unui bilet la ordin plătibil la o zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să îl prezinte la plată, fie în ziua în care acesta este plătibil, fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează, la locul indicat in biletul la ordin.

Posesorul nu poate refuza o plată parţială. În caz de plată parţială trasul poate cere să i se facă pe biletul la ordin menţiune de această plată şi să i se dea o chitanţă. Posesorul unui bilet la ordin nu este ţinut să primească plata înainte de scadenţă.

Acţiunea cambială, institutie ce se aplica si biletului la ordinmijloc juridic prin care posesorul unui bilet la ordin îşi realizează dreptul său de creanţă izvorât din aceasta, urmărind, în cazul în care plata este refuzată, pe debitorul principal ori pe debitorii de regres – este directă sau de regres: directa contra acceptantului şi avalistilor săi și de regres, contra oricărui alt obligat.

Aceasta poate fi exercitată fie la scadență, dacă plata nu a avut loc, fie înainte de scadență, dacă acceptarea a fost refuzată în tot sau în parte, ori dacă emitentul biletului la ordin sau trasul au intrat în faliment.

Protestul de neacceptare sau de neplata – refuzul de acceptare sau de plată – trebuie să fie constatat printr-un act autentic. Astfel cum menționam și cu privire la scadență, protestul de neacceptare trebuie făcut în termenele fixate pentru prezentare la acceptare.

În cazul în care trasul a încetat plăţile, fie că a acceptat sau nu, sau în cazul în care o urmărire a bunurilor acestuia nu a dat rezultat, posesorul nu poate exercita dreptul sau de regres, decât după ce biletul la ordin a fost prezentat trasului spre plată şi după ce protestul a fost făcut. În cazul în care trasul, fie că a acceptat sau nu, a fost declarat în stare de faliment, ori emitentul unui bilet la ordin stipulat neacceptabil a fost declarat în stare de faliment, este suficientă prezentarea hotărârii declarative de faliment pentru a permite posesorului exercitarea dreptului de regres.

Emitentul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor. Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ţinut de ordinea în care aceștia s-au obligat.

Posesorul poate cere pe cale de regres:

  1. Suma arătată în biletul la ordin neacceptat sau neplatit, împreună cu dobânda, dacă a fost stipulată.
  2. Dobânda legală socotită începând cu data scadenței.
  3. Cheltuielile de protest, acelea ale incunostiintarilor făcute, cum şi alte cheltuieli justificate.

Având în vedere că biletul la ordin este un titlu formal, trebuie respectate cerințele legale și în cazul în care se emit mai multe exemplare, se efectuează copii ori este necesară efectuarea unor alterări. Astfel, art.83 din Legea privind cambia și biletul la ordin prevde că bileul la ordin poate fi tras în mai multe exemplare identice, îmsă acestea trebuie să fie numerotate în însuși textul tiltului, altfel fiind considerate bilete la ordin distincte. Plata unui singur exemplar este liberatorie, chiar dacă nu s-a stipulat că o atare plată anulează efectul celorlalte exemplare. Cu toate acestea trasul rămâne ţinut în temeiul fiecărui exemplar acceptat care nu i-a fost înapoiat.

Oricare posesor al unei cambii are dreptul să facă una sau mai multe copii. Copia poate fi girată şi avalizată în acelaşi mod şi cu aceleaşi efecte ca şi originalul. În cazul alterării textului unui bilet la ordin, semnatarii posteriori alterării sunt ţinuţi în limitele textului alterat, iar semnatarii anteriori sunt ţinuţi potrivit textului original. În cazul în care din titlu nu rezultă sau nu se dovedeşte că semnătura a fost pusă înainte sau după alterare, se presupune că a fost pusă înainte.

 

Consilier juridic

Bilba Daria