Anularea actelor emise de administratia fiscala se poate obtine chiar daca legea nu prevede expres nulitatea acestora

Conform Deciziei nr. 4759/2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a reiterat principiul nulitatii virtuale conform caruia viciile de procedură ale unor documente emise de organul fiscal competent atrag anularea actelor întrucât legea, desi nu prevede o atare sancţiune, in mod expres. Nulitatea virtuala rezultă din insusi scopul reglementării: protejarea contribuabilului de exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere de către organele fiscale.

In speta dedusa judecatii, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administratia Financiara a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei pe care a formulat-o si obligarea paratei la emiterea unei noi decizii, prin care să dispună admiterea cererii de eşalonare a obligaţiilor fiscale.

Cele doua critici principale aduse deciziei emise de Administratia Financiara, retinute de instanta de fond si de recurs, sunt urmatoarele:

1. Organul fiscal nu a analizat toate argumentele reclamantei (apararea sa) conform art. 9 alin. (1) C. proc. civ.

2. Lipsa motivării în fapt şi în drept a masurii luate de organul fiscal, existand doar o trimitere la un text de lege şi o motivare generică în drept.

1. Cu privire la prima critica aratam urmatoarele:

Potrivit art. 6 alin. 11) din procedura de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor de plată, aprobată prin O.M.F.P. nr. 1853/2011: „Înaintea emiterii deciziei de respingere a cererii de acordare a eşalonării la plată, organul fiscal efectuează audierea contribuabilului potrivit art. 9 C. proc. fisc. În acest caz, organul fiscal va întocmit un proces verbal de audiere”.

La rândul său, art. 9 C. proc. fisc. consacră dreptul contribuabilului de a fi ascultat „cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei”.

În cuprinsul deciziei de respingere a cererii de acordare a eşalonării de plată, rubrica „menţiuni privind audierea contribuabilului” nu a fost completată.

Organul fiscal sustine ca în urma invitaţiei făcute reclamantei aceasta nu s-a prezentat la sediul instituţiei pentru clarificarea situaţiei. Or, în pofida intervalului de timp foarte scurt pus la dispoziţie contribuabilului acesta s-a prezentat la sediul organului fiscal şi a depus documentele solicitate, însă, în mod evident, acestea nu au fost luate în considerare.

In acest context, judecătorul constata că, în realitate, contribuabilul nu a fost ascultat, garanţiile conferite de lege pentru respectarea dreptului său la apărare nefiind respectate.

Potrivit unei jurisprudenţe consecvente a C.J.U.E., s-a statuat că destinatarilor deciziilor care le afectează în mod sensibil interesele trebuie să li se dea posibilitatea de a-şi face cunoscut în mod util punctul de vedere cu privire la elementele pe care administraţia intenţionează să îşi întemeieze decizia.

Or, în cauză, cum s-a arătat, punctul de vedere exprimat de intimată a fost solicitat pur formal şi a fost complet ignorat.

2. Cu privire la a doua critica, arata ca nemotivarea unui act administrativ fiscal nu vizează numai dimensiunea formală a legalităţii, cum susţine organul fiscal.

În lipsa argumentelor organului fiscal, contribuabilul nu este în măsură să-şi orienteze conduita, fiind nevoit să speculeze asupra posibilelor impedimente pe care administraţia le-a avut în vedere atunci când i-a respins cererea.

Insesi instanţa de judecata nu poate efectua un control de legalitate judicios, control care devine chiar imposibil de exercitat în contextul în care motivele care au stat la baza deciziei administraţiei nu îi sunt cunoscute.