Hotarare de divort pronuntata in strainatate. Recunoastere pe teritoriul Romaniei. Instanta competenta.

Reclamantul solicită recunoaşterea hotărârii de divorţ  pronunţată în contradictoriu cu parata pe baza acordului părţilor de Judecatoria din Franta şi transcrierea acestei hotărâri în registrul stării civile din cadrul Primăriei Constanţa.

Pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, o hotărâre străină trebuie să parcurgă procedura recunoaşterii.

Recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispoziţiile art. 1095‑1102 NCPC, în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoaşterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 NCPC, spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Coroborând dispoziţiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 alin. 2 NCPC, care prevede că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într‑un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, cu cele ale art. 1096 alin. 2 şi 3 NCPC, rezultă că autoritatea de lucru judecat interesează părţile dintr‑o anumită cauză şi nu se stabileşte în raport de o terţă persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă, astfel cum dispune art. 435 alin. 2 NCPC ‑hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară. Aşadar, nu se poate pune problema recunoaşterii unei hotărâri în raport de o terţă persoană, părţi ale acestei proceduri fiind exclusiv părţile din hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, acesta fiind şi sensul sintagmei „cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine” din cuprinsul art. 1099 alin. 1 NCPC ‑cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. Competenţa pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

In cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit  celor de mai sus,  competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

In cazul in care hotararea de divort a fost pronuntata ca urmare a acordului partilor, calitatea de parte care refuză recunoaşterea hotărârii nu poate fi identificata, pentru ca nici una dintre parti nu refuza recunoasterea, dispoziţiile art. 1099 alin. 2 NCPC, care reglementează competenţa Tribunalului Bucureşti pentru acele situaţii devcin aplicabile, Tribunalul Bucuresti fiind competent sa pronunte hotararea de recunoastere.